Idei, cărți, fotografii

Categorie: Interviuri (Page 1 of 2)

Bogdan Hrib, slalom între beletristică și literatura academică

De curând, Corina Ozon, a cărui volum „VOCI DIGITALE IN PANDEMIE. Mediatizarea online a scriitorilor prin autoexpunere. Strategii de promovare a cartilor” poate fi achiziționat de pe site-ul editurii Tritonic, mi-a luat un interviu în cadrul podcast-ului REȚEAUA DE POVEȘTI.

Am vorbit cu Bogdan Hrib despre multiplele sale roluri, despre cum se împacă autorul cărților polițiste cu editorul cărților academice. Am vorbit și despre literatura polițistă românească, despre cauzele careo facă să rămână într-o nișă. De ce cititorii preferă cărțile polițiste străine, deși există și la noi autori buni. Bogdan a povestit cum a fondat divizia academică în cadrul Editurii Tritonic, pe care a fondat-o în 1993.

„Bogdan Hrib s-a născut și trăiește în București. Inginer constructor fără să fi lucrat o singură zi, fotojurnalist în anii 1990, are un doctorat în media și cinema, a publicat articole despre piața de carte și jurnalism; este lector universitar la Facultatea de Management a SNSPA.

În 1993 se numără printre fondatorii editurii Tritonic și de atunci, fără întrerupere, este editor de carte.
În 2007 apare prima ediție a romanului polițist Filiera grecească, avându-l ca personaj principal pe Stelian Munteanu, urmat de alte patru volume din aceeași serie: Blestemul manuscrisului (co-autor Răzvan Dolea), Somalia, Mon Amour (co-autor Sofia Matei), Ucideți generalul, Patimile doamnei ministru.

Romanul Ultima fotografie nu face parte din serie și este mai curând un roman social sau de dragoste.
A mai publicat două volume de povestiri și a editat două volume colective: Noir de București și Gastro Noir. Experiența lui în zona editorială se află adunată în volumul Editor de unul singur. Management în industria cărții.” (tritonic.ro)

 

Chiar, ce mai face Bogdan Hrib?

Bogdan HRIB s-a născut și trăiește în București. Desigur, atunci când nu călătorește la un târg de carte sau la o conferință științifică. A absolvit Universitatea Tehnică de Construcții în 1991, dar nu a profesat nici măcar o zi. Și-a urmat mai vechea pasiune pentru fotografie și a lucrat în presa românească la începutul anilor ’90. În 1993 s-a numărat printre fondatorii editurii Tritonic și de atunci a rămas editor de carte. La începutul anilor 2000 a debutat cu un roman polițist și de atunci a mai scris încă șapte. În prezent este lector univ. dr. la Facultatea de Management a SNSPA București și coordonator al departamentului Tritonic Academic Books. Are numeroase articole și a susținut conferințe despre piața de carte din România și din lume. Nu uită nici de pasiunea pentru crime fiction – tot la Tritonic Books coordonează și colecția Mystery & Thriller. Și acum… lucrează la un nou roman și finalizează un doctorat despre noi tipuri de afaceri în industria cărții.

C&B: Fă o descriere a activității tale!

Bogdan Hrib: Aș zice că e greu să fac această descriere pentru că sunt destul de multe activități care par diferite… De fapt nu e foarte complicat: sunt ca o mașină care rulează pe o autostradă cu patru benzi: familia și prietenii, pasiunea pentru scris și citit, munca de profesor și munca de editor de carte. Semnalizez atent și trec (cu viteză regulamentară!) de pe o bandă pe alta. Câteodată mai frânez… așa, ca-n viață. Deocamdată am reușit să le gestionez pe toate patru. Nu în mod egal, cu unele poticneli, dar oarecum armonios și destul de echilibrat.

Citește tot interviul pe site-ul: careers-business.ro

„Citesc de o sută de ori mai mult decât am de gând să scriu” – dialog cu Bogdan Hrib

Bogdan HribDe-a lungul vremii, mulți autori au fost trimiși la cratiță. Sau la șaibă, după caz. N-a știut nimeni asta până când autorul nu s-a confesat în vreo lucrare autobiografică sau în vreun interviu. Am născocit o serie de întrebări pentru a ni-i apropia mai mult pe cei ce ne încântă cu scrierile lor, pe cei ce ne par cunoscuți de-o viață sau, din contră, complet străini și inaccesibili. Această serie de interviuri se vrea pe jumătate serioasă, întrucât vom încerca să obținem secrete legate de scris, recomandări de lectură, dar și păreri din domeniul culinar ori meșteșugăresc.

Astăzi, l-am luat la țintă pe Bogdan Hrib.

1. Care a fost primul text împărtășit altcuiva? Ce reacție ați obținut?

Aveam vreo treișpe ani, în camera mea, după ce fusesem în spital șase zile pentru o operație de apendicită. Le-am citit părinților mei; au zâmbit fericiți, m-au îmbrățișat și mi-au zis să merg mai departe și să le mai citesc atunci când mai am chef. Am terminat acel roman cu adolescenți, a rămas manuscris și primul roman (altul!) l-am publicat la 42 de ani.

2. Ați fost, vreodată, trimis(ă) la cratiță / șaibă după prezentarea unui text în public?

Am fost trimis la… plimbare, înainte de a citi vreun text. Se petrecea într-un cenaclu bucureștean prin anii 80. Am renunțat și m-am apucat (mai serios) de fotografie.

Gastro Noir

Gastro Noir

3. Dacă ați fi ajuns la cratiță, ce preparat credeți că v-ar fi ieșit cel mai bine? (O rețetă, pe scurt, ar fi o bucurie în plus pentru cititori)

Fusilli rossi… Pe scurt citiți povestirea din Gastro Noir, de la… felul doi. Cartea are la final și rețeta. Dacă nu vreți cartea, pe scurt e cam așa: fusilli se fierb cam cât scrie pe punga de plastic, în paralel se pregătește un sos… roșu din pastă de tomate, puțină ceapă sticloasă, costiță bine împănată tăiată mic, poate și câteva felii subțiri de cabanos, mirodenii (oregano & co.) și apoi se amestecă. Merită și un vin alb, rece, sec, de vară…

4. Dacă ați fi ajuns la șaibă, ce obiect credeți că ar fi putut ieși din mâinile dumneavoastră?

La șaibă? Habar n-am. Cred că știam să lucrez… la pilă. Probabil că ar fi ieșit… o șaibă. Sau pe aproape.

5. Care a fost sfatul legat de scris pe care, după ce l-ați primit, l-ați respectat cu sfințenie?

Citesc de o sută de ori mai mult decât am de gând să scriu!

6. Cartea pe care ați reciti-o fără să vă plictisiți niciodată este:

„Unde se avântă vulturii”, Alistair Maclean. E ca un fel de medicament…

7. Filmul pe care l-ați revedea fără să vă plictisiți niciodată este:

„Cum se fură un million”, realizat în anul în care m-am născut… cât despre actori: câțiva monștri sacri.

Reziliență

Reziliență

8. Două-trei vorbe despre cel mai recent volum:

„Reziliență”. O poveste despre oameni obișnuiți prinși sub vremi, despre meseriași cu slăbiciuni, despre cei mulți, despre fake-news, prietenie, iubire și trădare. Despre lăcomie și prostie. De fapt un fel de thriller istorico-politico-social.

9. Părerea Teodorei despre cel mai recent volum:

Puternic ancorat în realitate, volumul tratează implicațiile știrilor false, ori pe ale celor create doar pentru manipularea maselor. Alături de Stelian Munteanu, personajul ce dă numele seriei, intră în scenă actori la fel de puternici și bine conturați. Intriga polițistă pare, pe alocuri, doar un condiment pentru evidențierea și tratarea unor teme cu mare impact social.

Interviu publicat în paginile revistei online Galaxia 42 #40-41 / 2023, de Teodora Matei.

Creator la Vorbitor – Interviu cu Bogdan Hrib

Sub titlul „Creator la Vorbitor – Interviu cu Bogdan Hrib despre ce cărți polițiste preferă și ce surprize editoriale ne pregătește”, blogul Ciobanul de Azi publică un interviu cuprinzător, în care vorbesc și despre noul roman Reziliență precum și despre planurile de viitor.

Mulțumesc!

Ce titluri ne pregătește editura Tritonic pentru următoarele luni?

Nu știu dacă am voie să dezvălui… mai bine o întrebați pe Rebeca Cojocaru, ea e redactor șef. Pot să spun că abia a apărut „Toamna se numără cadavrele” semnată de Tony Mott și că foarte curând vom avea un nou volum Teodora Matei – „Inima Castelului”, care închide trilogia începută cu „Stăpânul Castelului” și „O noapte la castel”. Apoi Monica Ramirez cu al doilea volum din seria Emma Moss – „Modus 7”… Un romance exotic tradus și un romance autohton semnat de Lucian Dragoș Bogdan … mai vedem…

Unde vă vedeți peste 10 ani din punct de vedere editorial?

Editorial? La Londra. Tot acolo și ca autor…

Un gând de final.

Când scriu aceste cuvinte sunt în Haga, abia s-a întunecat și azi am văzut pentru prima dată Marea Nordului, unde am băut, în bătaia vântului, un espresso dublu… Și de aici începe o nouă poveste. Dar acel gând nu-l pot mărturisi acum… se va regăsi în acea poveste. Până atunci doar: citiți, citiți și iar citiți! Și din când în când (măcar) cumpărați autori români de mystery & thriller… Sper că e bine. Mulțumesc.

Bogdan Hrib

Interviu pe „Libris Blog”

Multe mulțumiri lui Tony Mott pentru interviu și editurii Libris pentru publicare!

LIBRIS: Cum este să fii și scriitor și editor în același timp? De unde îți vin cele mai mari dintre bucurii?

BOGDAN HRIB: Pe scurt: greu. Încerc să nu trădez niciuna dintre cele două profesii-pasiuni… Din nefericire la noi, profesia de scriitor nu prea se… poartă. Și nu pentru că n-am vrea, ci pentru că nu prea reușim să trăim din ea. Povestea occidentală cu full-timewritere încă departe pentru noi, dar nu zic prea departe. Cea de editor e mai veche și mai solidă; am fost printre cei care au lansat Tritonic în 1993, pe când primul roman (mystery) publicat, „Filiera grecească”, datează din 2006. Așadar ca editor au fost mai multe bucurii. Dar și mult mai multe necazuri sau dezamăgiri sau neîmpliniri… Ca scriitor cred că mi-a fost mai ușor (doar am avut întotdeauna unde să public!), dar nu întotdeauna am avut destul timp ca să mă bucur de cărțile scrise. Una peste alta, nu le pot separa prea bine (și nu sunt întotdeauna mulțumit de asta!), iar bucuriile vin amestecate. E ca la înghețată: nu pui în cornet aromă de un singur fel, eu aleg întotdeauna mentă și ciocolată, când se mai topesc, aromele se amestecă…

LIBRIS: Ești un om cu multiple activități profesionale, pe lângă cele două de mai sus se mai adaugă și cea de cadru didactic la universitate. Cum reușești să le împaci pe toate?

BOGDAN HRIB: Sincer, nu știu. Și nu e un răsfăț ceea ce spun. Toată viața mi-am dorit să fiu profesor. Iar acum nu le mai pot separa pe cele trei. Dacă ar fi să merg mai departe cu povestea cu înghețata aș zice că după ciocolată și mentă mai adaug și fistic. Cam așa se amestecă. Cred însă că, indiferent în numele cui vorbesc la un moment dat, în numele autorului, editorului sau profesorului, tot timpul cele trei stări ale mele coexistă și toate trei determină acțiunile mele.

Rezilienta_siteLIBRIS: Care este cel mai dificil lucru pentru tine atunci când te apuci de un roman? Și care este cea mai mare satisfacție după ce îl termini?

BOGDAN HRIB: Când ajung să mă apuc de scris deja totul este simplu. Dificil e să găsesc ideea care să genereze povestea. De fapt nu e dificil, ideile și poveștile plutesc în jurul nostru, trebuie doar să le apucăm și să le îndesăm în minte, ele rămân acolo o vreme, se dizolvă în experiența personală și nasc un fel de idee altoită! Și în acel moment mă duce gândul la un nou roman. Nu e simplu, pentru că mintea nu prea are răgaz de gândire printre obligațiile zilnice: traficul în oraș, chestiunile administrative ale editurii sau profesoratului, cumpărături, gospodărie și prea puțin timp pentru familie. Și totuși ideile apar când sunt coapte, eventual pe modelul lui Newton, îți cad în cap! „Filiera grecească” a pornit dintr-un concediu în Paralia, Katerini, unde se petrece și o parte din acțiune, povestea din „Blestemul manuscrisului” a plecat de la o serie de beri cu istoricul Răzvan Dolea, „Somalia, monamour” de la niște articole din presă despre pirații somalezi, ”Ucideți generalul” are multe povești personale și o dramă povestită de un amic, în „Patimile doamnei ministru” sunt multe povești din Copenhaga și o istorie auzită de la un prieten și tot așa.

LIBRIS: Stelian Munteanu este personajul principal în romanele tale. Seamănă el cu tine sau tu cu el? Poți să ni-l descrii? Care ar fi cele mai mari calități ale sale? Ne poți spune și ce defecte are?

Tot interviul aici: BOGDAN HRIB: Când ajung să mă apuc de scris deja totul este simplu. Dificil e să găsesc ideea care să genereze povestea.

Interviu video

Un interviu video, publicat pe blogul Syryus 2.0 și luat între rafturile pline de cărți ale librării Librarium Sun Plaza, București.

Am vorbit despre ce înseamnă să fii autor de romane polițiste, despre munca de documentare din spatele scrisului, despre generații și despre cum văd eu piața de carte, mai ales de cea mystery & thriller.

Convorbire cu Bogdan Hrib

În numărul 970 a revistei Observatorul Cultural, Michael Haulică publică un interviu cu mine sub titlul Mistere, fantezii, sefeuri. „Poate că a fost prea mult nord în ultimii zeci de ani…“. Mulțumesc, Mike!

MICHAEL HAULICĂ: Bogdan Hrib, ai fost la Göteborg, la Tîrgul de carte, cu Stelian Țurlea, ai fost la Lyon, la Festivalul Quais du polar, cu George Arion, Lucian-Dragoș Bogdan și Bogdan Teodorescu, ai fost la Newcastle Noir, cu Anamaria Ionescu și Teodora Matei, ai fost la Tîrgul de carte de la Salonic, cu Lucian-Dragoș Bogdan, iar George Arion și Bogdan Teodorescu au fost la Nantes. S-au cam adunat. Să fie toate astea începutul unei frumoase prietenii între literatura polițistă românească și cea europeană?

BOGDAN HRIB: Cam da, dar pentru început să precizăm că „a fi” la un tîrg înseamnă să pui osu’ la muncă, adică te chinui să vorbești în limba locală, într-un panel (scenă, 3-4 invitați, moderator, temă dată, 45-50 min) în fața unei săli cu public plătitor, care, cred eu, chiar așteaptă informații, umor, show chiar. La Newcastle prețul pentru un singur panel era 4 lire, iar pentru tot weekendul 80 de lire. Așadar publicul chiar aștepta ceva pentru banii ăștia.

MH: Și a primit?

BH: Eu zic că da. Suntem destul de buni vorbitori, iar spontaneitatea cea mai bună e cea… pregătită. Iar umor avem, cel puțin umor de situație și de limbaj. Prietenia dintre Crime fiction-ul românesc și cel european (Să zic și eu cum se vede/ aude pe la TV: … și nu numai! Adică nu numai european, pentru că la Newcastle ne-au urmărit și neo-zeelandezii… Și le-am plăcut atît de mult, încît cred că în 2021 vom face un… show pe la ei pe acasă, la festivalul local!) e abia în faza de tatonare, de cunoaștere și de recunoaștere. Drumul e încă lung, pentru că deocamdată avem prea puține volume traduse, dar cel mai important pas e următorul: s-a auzit de noi… #TeamRomania se plimbă pe Twitter și pe Instagram și pe bloguri – iar unele dintre ele ne-au promis articole detaliate în perioada următoare.

MH: Cum v-au perceput scriitorii și publicul cu care ați venit în contact? Ce i-a interesat despre literatura polițistă românească?

BH: Publicul britanic și cel nordic (poate că un pic mai puțin cel francez, care-mi pare mai conservator și mai ermetic!) sîntfoarte dornice să audă voci cu alte tonalități, vieți cu alte probleme și priorități, povești stranii sau exotice despre lupta pentru supraviețuire în comunismul-dictatură, dar mai ales povești despre neînțelesul și întortocheatul drum (lung de altfel) de la statul omniprezent și omnipotent la un capitalism normal și modern, aflat și el la o răscruce inevitabilă. Uau, am zis-o cam amețită. De fapt suntem guralivi și simpatici, oameni de viață și de gașcă, așadar toți ne plac. Și nu suntem modești pentru că modestia oricum nu se poartă printre scriitori.

Interviul poate fi citit online: Mistere, fantezii, sefeuri. „Poate că a fost prea mult nord în ultimii zeci de ani…“

O anchetă despre provocările traducerii și publicării literaturii române în spațiul francez

Eli Bădică mi-a trimis câteva întrebări privind: „provocările traducerii și publicării literaturii române în spațiul francez”. Răspunsurile mele pot fi citite online, pe site-ul Bookaholic.ro. Au mai răspuns: Ana Antonescu, Florica Ciodaru-Courriol, Mariana Cojan Negulescu, Bogdan Ghiu, Nicolae Tzone și Olimpia Verger.

Cred că ar fi multe de scris și de spus, așa că o să încerc să-mi ordonez ideile:

– Provocările traducerii și, implicit, publicării literaturii române sunt prezente nu numai în spațiul francez. Chiar dacă piața britanică sau cea nordică sunt diferite, și nu puțin, autorii români sunt la fel de greu de regăsit.

– Îmi va fi greu să-mi spun o părere în zone ale pieței de carte pe care nu le cunosc. Așadar, mă voi concentra pe zona ficțiunii de gen, mai concret în aria delimitată de ceea ce francezii numesc polar, anglo-americanii mystery & thriller, nordicii… noir, iar noi (destul de inconsistent și incomplet) literatură polițistă.

– Piața de polar franceză a cunoscut în ultimii ani o dezvoltare explozivă (aproape toate editurile importante au o colecție bogată), iar după participarea la Livre Paris, am avut onoarea de a fi invitat la cel mai mare festival de gen din Franța – Quais du Polar de la Lyon.

ancheta-traduceri-livre-paris-2019

Articolul poate fi citit în întregime online: Anchetă despre provocările traducerii și publicării literaturii române în spațiul francez.

Înterviu în Literomania, de Michael Haulică, despre Quais du Polar

Pe platforma literară independentă Literomania.com puteți citi un interviu cu mine luat de scriitorul Michael Haulică, sub titlul Polar Connection.

quais-du-polar-2019

Tocmai s-a încheiat, la Lyon, Quais du Polar, cel mai important festival de literatură polițistă din Franța. România a fost reprezentată de trei scriitori –  George Arion, Lucian-Dragoș Bogdan, Bogdan Teodorescu – și trei editori – Alexandru Arion (Crime Scene Press), Bogdan Hrib (Tritonic), Magda Mărculescu (Trei).

Michael Haulică: Bogdan Hrib (și mă adresez și scriitorului, și editorului, așa cum presupun că nici editorul Bogdan Hrib nu l-a lăsat acasă pe scriitorul Bogdan Hrib), la cîte evenimente oficiale, din program, au participat scriitorii și editorii români?

Bogdan Hrib: Festivalul Quais du Polar are două părți. Una vizibilă, publică, seminarii, conferințe, sesiuni de autografe pentru vizitatori și fani – parte care se desfășoară sîmbătă și duminică (30 și 31 martie) și una mai… misterioasă, profesională „Polar Connection” (cam cum știm noi că sînt zonele unde se negociază drepturile în tîrgurile mari de carte!) – vineri 29.

Așadar, prima întîlnire românească a fost pe 29 martie – „Reflectorul pe romanul polițist românesc” (Coup de projecteur sur le polar en Roumanie) cu editorii Alexandru Arion (Crime Scene Press), Magdalena Mărculescu (Trei), eu pentru Tritonic, precum și autorii George Arion, Lucian-Dragoș Bogdan și Bogdan Teodorescu. Întîlnirea a fost moderată de Marie Pannetier de la Institutul Francez din București.

Apoi sîmbătă, cu public, întîlnirea „Europenele 2019: Scrutinul negru” (Europeennes 2019: le scrutin noir) pe tema rolului în care ficțiunea și autorii de… noir îl au în actuala Europă confruntată cu Brexit-ul. Au participat: Bogdan Teodorescu, Antti Tuomainen din Finlanda (tradus la noi de Trei), Leif Davidsen din Danemarca, D.B. John din Marea Britanie și Olivier Truc (Franța). Lucian și cu mine n-am mai apucat să intrăm pentru că a fost o coadă uriașă, iar locurile s-au umplut cu jumătate de oră înainte de începere.

Pe seară, tot sîmbătă, George Arion a prezentat filmul „Cîini” al lui Bogdan Mirică. Un alt film românesc, prezentat de Bogdan Teodorescu, a fost „Fixeur” regizat de Adrian Sitaru.

Duminică 31 martie festivalul a reînceput la ora 10 cu… „O primăvară românească” (Un printemps roumain), despre literatura mystery & thriller – pardon, polar – românească, cei trei autori George Arion, Lucian-Dragoș Bogdan și Bogdan Teodorescu au fost moderați de jurnalistul francez Alain Leauthier.

Sperînd că nu am fost plicticos ar mai fi de adăugat că cei doi autori deja traduși în Franța – George Arion și Bogdan Teodorescu au dat autografe în holul central al Palatului Bursei unde era organizată o uriașă librărie ad-hoc.

MH: Presupun că ați participat și la evenimentele altor scriitori, era și păcat să n-o faceți. Pe cine ați urmărit, cu cine ați discutat? Cum sînt scriitorii care vînd milioane de exemplare în toată lumea?

Tot interviul se poate citi online: Zale Noir la Polar.

Interviul, susținut în studioul publicației online DC News, l-a avut ca partener de discuție pe Val Vâlcu și ca subiect principal romanul polițist. Am vorbit despre piața locală, piața internațională, cum sunt alese subiectele, de ce nu se mai citește, cum se prezintă autorii români de crime și multe altele.

« Older posts

© 2024 Bogdan HRIB

Theme by Anders NorenUp ↑