Blog – Bogdan HRIB

Bogdan Hrib, slalom între beletristică și literatura academică

14 mai 2024 / Bogdan Hrib / 0 Comments

De curând, Corina Ozon, a cărui volum „VOCI DIGITALE IN PANDEMIE. Mediatizarea online a scriitorilor prin autoexpunere. Strategii de promovare a cartilor” poate fi achiziționat de pe site-ul editurii Tritonic, mi-a luat un interviu în cadrul podcast-ului REȚEAUA DE POVEȘTI.

Am vorbit cu Bogdan Hrib despre multiplele sale roluri, despre cum se împacă autorul cărților polițiste cu editorul cărților academice. Am vorbit și despre literatura polițistă românească, despre cauzele careo facă să rămână într-o nișă. De ce cititorii preferă cărțile polițiste străine, deși există și la noi autori buni. Bogdan a povestit cum a fondat divizia academică în cadrul Editurii Tritonic, pe care a fondat-o în 1993.

„Bogdan Hrib s-a născut și trăiește în București. Inginer constructor fără să fi lucrat o singură zi, fotojurnalist în anii 1990, are un doctorat în media și cinema, a publicat articole despre piața de carte și jurnalism; este lector universitar la Facultatea de Management a SNSPA.

În 1993 se numără printre fondatorii editurii Tritonic și de atunci, fără întrerupere, este editor de carte.
În 2007 apare prima ediție a romanului polițist Filiera grecească, avându-l ca personaj principal pe Stelian Munteanu, urmat de alte patru volume din aceeași serie: Blestemul manuscrisului (co-autor Răzvan Dolea), Somalia, Mon Amour (co-autor Sofia Matei), Ucideți generalul, Patimile doamnei ministru.

Romanul Ultima fotografie nu face parte din serie și este mai curând un roman social sau de dragoste.
A mai publicat două volume de povestiri și a editat două volume colective: Noir de București și Gastro Noir. Experiența lui în zona editorială se află adunată în volumul Editor de unul singur. Management în industria cărții.” (tritonic.ro)

Chiar, ce mai face Bogdan Hrib?

28 februarie 2024 / Bogdan Hrib / 0 Comments

Bogdan HRIB s-a născut și trăiește în București. Desigur, atunci când nu călătorește la un târg de carte sau la o conferință științifică. A absolvit Universitatea Tehnică de Construcții în 1991, dar nu a profesat nici măcar o zi. Și-a urmat mai vechea pasiune pentru fotografie și a lucrat în presa românească la începutul anilor ’90. În 1993 s-a numărat printre fondatorii editurii Tritonic și de atunci a rămas editor de carte. La începutul anilor 2000 a debutat cu un roman polițist și de atunci a mai scris încă șapte. În prezent este lector univ. dr. la Facultatea de Management a SNSPA București și coordonator al departamentului Tritonic Academic Books. Are numeroase articole și a susținut conferințe despre piața de carte din România și din lume. Nu uită nici de pasiunea pentru crime fiction – tot la Tritonic Books coordonează și colecția Mystery & Thriller. Și acum… lucrează la un nou roman și finalizează un doctorat despre noi tipuri de afaceri în industria cărții.

C&B: Fă o descriere a activității tale!

Bogdan Hrib: Aș zice că e greu să fac această descriere pentru că sunt destul de multe activități care par diferite… De fapt nu e foarte complicat: sunt ca o mașină care rulează pe o autostradă cu patru benzi: familia și prietenii, pasiunea pentru scris și citit, munca de profesor și munca de editor de carte. Semnalizez atent și trec (cu viteză regulamentară!) de pe o bandă pe alta. Câteodată mai frânez… așa, ca-n viață. Deocamdată am reușit să le gestionez pe toate patru. Nu în mod egal, cu unele poticneli, dar oarecum armonios și destul de echilibrat.

Citește tot interviul pe site-ul: careers-business.ro

„Citesc de o sută de ori mai mult decât am de gând să scriu” – dialog cu Bogdan Hrib

20 noiembrie 2023 / Bogdan Hrib / 0 Comments

De-a lungul vremii, mulți autori au fost trimiși la cratiță. Sau la șaibă, după caz. N-a știut nimeni asta până când autorul nu s-a confesat în vreo lucrare autobiografică sau în vreun interviu. Am născocit o serie de întrebări pentru a ni-i apropia mai mult pe cei ce ne încântă cu scrierile lor, pe cei ce ne par cunoscuți de-o viață sau, din contră, complet străini și inaccesibili. Această serie de interviuri se vrea pe jumătate serioasă, întrucât vom încerca să obținem secrete legate de scris, recomandări de lectură, dar și păreri din domeniul culinar ori meșteșugăresc.

Astăzi, l-am luat la țintă pe Bogdan Hrib.

1. Care a fost primul text împărtășit altcuiva? Ce reacție ați obținut?

Aveam vreo treișpe ani, în camera mea, după ce fusesem în spital șase zile pentru o operație de apendicită. Le-am citit părinților mei; au zâmbit fericiți, m-au îmbrățișat și mi-au zis să merg mai departe și să le mai citesc atunci când mai am chef. Am terminat acel roman cu adolescenți, a rămas manuscris și primul roman (altul!) l-am publicat la 42 de ani.

2. Ați fost, vreodată, trimis(ă) la cratiță / șaibă după prezentarea unui text în public?

Am fost trimis la… plimbare, înainte de a citi vreun text. Se petrecea într-un cenaclu bucureștean prin anii 80. Am renunțat și m-am apucat (mai serios) de fotografie.

Gastro Noir

3. Dacă ați fi ajuns la cratiță, ce preparat credeți că v-ar fi ieșit cel mai bine? (O rețetă, pe scurt, ar fi o bucurie în plus pentru cititori)

Fusilli rossi… Pe scurt citiți povestirea din Gastro Noir, de la… felul doi. Cartea are la final și rețeta. Dacă nu vreți cartea, pe scurt e cam așa: fusilli se fierb cam cât scrie pe punga de plastic, în paralel se pregătește un sos… roșu din pastă de tomate, puțină ceapă sticloasă, costiță bine împănată tăiată mic, poate și câteva felii subțiri de cabanos, mirodenii (oregano & co.) și apoi se amestecă. Merită și un vin alb, rece, sec, de vară…

4. Dacă ați fi ajuns la șaibă, ce obiect credeți că ar fi putut ieși din mâinile dumneavoastră?

La șaibă? Habar n-am. Cred că știam să lucrez… la pilă. Probabil că ar fi ieșit… o șaibă. Sau pe aproape.

5. Care a fost sfatul legat de scris pe care, după ce l-ați primit, l-ați respectat cu sfințenie?

Citesc de o sută de ori mai mult decât am de gând să scriu!

6. Cartea pe care ați reciti-o fără să vă plictisiți niciodată este:

„Unde se avântă vulturii”, Alistair Maclean. E ca un fel de medicament…

7. Filmul pe care l-ați revedea fără să vă plictisiți niciodată este:

„Cum se fură un million”, realizat în anul în care m-am născut… cât despre actori: câțiva monștri sacri.

Reziliență

8. Două-trei vorbe despre cel mai recent volum:

„Reziliență”. O poveste despre oameni obișnuiți prinși sub vremi, despre meseriași cu slăbiciuni, despre cei mulți, despre fake-news, prietenie, iubire și trădare. Despre lăcomie și prostie. De fapt un fel de thriller istorico-politico-social.

9. Părerea Teodorei despre cel mai recent volum:

Puternic ancorat în realitate, volumul tratează implicațiile știrilor false, ori pe ale celor create doar pentru manipularea maselor. Alături de Stelian Munteanu, personajul ce dă numele seriei, intră în scenă actori la fel de puternici și bine conturați. Intriga polițistă pare, pe alocuri, doar un condiment pentru evidențierea și tratarea unor teme cu mare impact social.

Interviu publicat în paginile revistei online Galaxia 42 #40-41 / 2023, de Teodora Matei.

MANUAL PENTRU PASIONAȚII DE MODĂ, LANSAT LA CLUJ

20 septembrie 2022 / 3bogdanhrib / 0 Comments

La Cluj a fost lansată o carte pentru pasionații de modă, și nu numai. „Modă, publicitate și consum” este titlul volumului, dar și denumirea unui nou program de masterat al Universității din București. Cartea a fost lansată in cadrul Festivalului International de Carte Transilvania.

Patimile doamnei ministru. Istoriile care nu se repetă

Bogdan Hrib – Patimile doamnei ministru (Recenzie)

3 februarie 2022 / 3bogdanhrib / 0 Comments

Cu câteva zile înainte de intrarea în noul an are loc o execuție ciudată: un bătrân este împușcat în inimă și abandonat la intrarea în orașul liber Christiania. Anton Demetriade detașat cu munca în Copenhaga este chemat la fața locului. Bătrânul ucis are asupra lui un pașaport de culoare verde pe coperta căruia stă imprimată în relief stema Republicii Socialiste România, iar Toni care trebuie să se implice în rezolvarea cazului simte că are nevoie de-o mână de ajutor de la vechiul lui prieten Stelian Munteanu.

Patimile doamnei ministru a fost ultima mea lectură din 2021 și prima carte despre care scriu în 2022, după o perioadă chiar lungă în care n-am mai povestit despre cărți aici pe blog.

Romanul este al IV-lea volum din seria Stelian Munteanu, serie pe care din ce înțeleg la momentul respectiv autorul a vrut să o încheie, dar pe care ulterior a continuat-o cu romanul Reziliență – cel care mi-a ajuns în mână prima dată.

Ideea e următoarea – seria are 6 cărți, dar cărțile se pot citi separat fără probleme, o chestie pe care eu chiar am făcut-o, deși recunosc că mă bate gândul ca la un moment dat să reiau aventurile lui Stelian și să le las să curgă omenește, nu atât de haotic cum am făcut-o până acum – ultima, prima, a doua, a patra. Ce vreau mai exact să spun e că seria asta este genul de serie pe care chiar vrei să o recitești peste ani.

Toată recenzia poate fi citită pe blogul Blutopia.ro.

Punct de vedere privind proiectul de lege referitor la Ziua Națională a Lecturii

15 aprilie 2021 / 3bogdanhrib / 0 Comments

O analiză a lecturii în România ar necesita o analiză mai amplă decât cea care reiese (cifric) din Barometrul (național) de cultură (Consumul cultural, ultima ediție din 2019), precum și din cel mai recent Eurobarometru. Ar fi necesară o analiză sociologică la nivelul liceelor, o analiză de conținut a manualelor, o evaluare a sumelor alocate pentru bibliotecile școlilor și liceelor, etc. Așadar, problema este mai profundă și nu se rezolvă prin preluarea modelului american al „zilelor” pentru fiecare acțiune sau eveniment, de tipul „ ziua hamburgerului” sau „ziua curățeniei la serviciu”.

În expunerea de motive se compară situația de la noi (dramatică) cu situația de pe alte piețe – SUA, Franța – unde există inițiative asemănătoare. Cred că ar fi fost mai corect să se prezinte și nivelul pieței din aceste țări pentru a observa că metodele lor actuale de promovare se aplică după mulți ani de alte campanii de promovare a lecturii. O singură cifră cred că este revelatoare: industria cărții din SUA are o cifră de afaceri de peste 50 de miliarde USD, pe când cea din România de aproximativ 50 de milioane euro. Deci diferența este de aproximativ 1000 de ori.

Pe cale de consecință, cred că alegerea unei zile pentru promovarea lecturii nu ar face decât să adune noi acțiuni festive (sau festiviste), să bifeze activități, să consume inutil fonduri și să nu rezolve problema de fond. De altfel „anul lecturii” care tocmai s-a încheiat nu a adus pieței de carte și cititorilor din România nici un beneficiu vizibil.

O reală campanie de promovare a lecturii la nivel național, prin implicarea bibliotecilor publice (județene), precum și a celor din sfera educațională (cele patru BCU și bibliotecile liceelor) ar fi organizarea unui eveniment întins pe perioada unui an care să cuprindă un târg-festival de carte itinerant în cele 40 de județe, continuu, care să mențină constant atenția publicului către lectură și să sprijine corect și unitar întreaga țară. Desigur că o asemenea întreprindere a însemna sume mai mari investite și o desfășurare logistică impresionantă, cel puțin la primă vedere. Dar e important de spus că mai multe biblioteci publice județene, sprijinite de Consiliile județene organizează deja de mai mulți ani asemenea evenimente. Și nu sunt puține: Brăila, Galați, Vrancea, Hunedoara, Dâmbovița, Călărași, Giurgiu, etc, există de asemenea rețele de librării care organizează evenimente locale de acest tip la Brașov, Iași, etc. De asemenea există zilele bibliotecilor județene în fiecare capitală de județ. Există târguri de carte organizate de universități, de asociațiile editorilor sau de SRR (Gaudeamus).

În final, consider că un asemenea eveniment, amplu, corent și desfășurat la nivelul întregului an, inclus într-o strategie pe 10-15 ani ar putea rezolva cel puțin parțial problema apetenței pentru lectură în România.

Bogdan Hrib
Lect. univ. dr. FM SNSPA, consilier editorial Tritonic Books, scriitor

„Passport to crime” a fost publicată în celebra revistă Ellery Queen Mystery Magazine

21 februarie 2021 / Bogdan Hrib / 0 Comments

Vești bune legate de publicarea mea în limba engleză!

Povestirea Passport to crime a fost publicată în celebra revistă Ellery Queen Mystery Magazine. În limba română povestirea a fost publicată în volumul Noir de București – pe care vă invit să-l cumpărați online –, sub numele Crimă de cartier.

„Now one of Romania’s leading crime writers, Bogdan Hrib has had a varied career that includes the professions of photographer, journalist, book editor, and ad-agency director. His debut as a crime-fiction writer came in 2007 with The Greek Connection, the first book in his Stelian Munteanu series. Several of his novels were subsequently published in the U.K. in English (the most recent, Kill the General).”

Povestirea e disponibilă aici.

DOMNUL POPESCU DE LA CINCI

7 ianuarie 2021 / 3bogdanhrib / 0 Comments

Premieră monodramă polițistă semnată de Bogdan HRIB, la Teatrul Dramaturgilor Români, cu Adi Gheo.

„Autor a numeroase romane și nuvele polițiste, Bogdan Hrib reușește o piesă cu mult suspans și o tramă interesantă. În esența ei, monodrama este o farsă iar personajul voit anodin și numit cât mai șters, Popescu, își realizează „acoperirea” perfectă. Piesa are nerv și umor, oferă un rol solid unui actor de comedie. Dramaturgul speculează cu talent jocul de aparență și esență și confuzia dintre ele. Fiecare element dezvăluie un joc dublu, toate scenele dezvăluie o parte surprinzătoare și insolită a naturii lor și a personajului. O piesă cu posibilități scenice deosebite.” (Horia Garbea)

🔴 DOMNUL POPESCU DE LA CINCI de Bogdan Hrib, cu Adi Gheo- a avut premieră, 29 decembrie, ora 20:00, pe canalul YouTube al #TDR

Se poate viziona gratuit.

Vizionează în regim gratuit. Abonează-te: https://bit.ly/2HqvA9P

+16 ani

Linkuri

Partea 1 – https://youtu.be/ba4CR81QJ0M

Partea 2 – https://youtu.be/5kyG3jQVpuQ

Creator la Vorbitor – Interviu cu Bogdan Hrib

27 septembrie 2020 / 3bogdanhrib / 0 Comments

Sub titlul „Creator la Vorbitor – Interviu cu Bogdan Hrib despre ce cărți polițiste preferă și ce surprize editoriale ne pregătește”, blogul Ciobanul de Azi publică un interviu cuprinzător, în care vorbesc și despre noul roman Reziliență precum și despre planurile de viitor.

Mulțumesc!

Ce titluri ne pregătește editura Tritonic pentru următoarele luni?

Nu știu dacă am voie să dezvălui… mai bine o întrebați pe Rebeca Cojocaru, ea e redactor șef. Pot să spun că abia a apărut „Toamna se numără cadavrele” semnată de Tony Mott și că foarte curând vom avea un nou volum Teodora Matei – „Inima Castelului”, care închide trilogia începută cu „Stăpânul Castelului” și „O noapte la castel”. Apoi Monica Ramirez cu al doilea volum din seria Emma Moss – „Modus 7”… Un romance exotic tradus și un romance autohton semnat de Lucian Dragoș Bogdan … mai vedem…

Unde vă vedeți peste 10 ani din punct de vedere editorial?

Editorial? La Londra. Tot acolo și ca autor…

Un gând de final.

Când scriu aceste cuvinte sunt în Haga, abia s-a întunecat și azi am văzut pentru prima dată Marea Nordului, unde am băut, în bătaia vântului, un espresso dublu… Și de aici începe o nouă poveste. Dar acel gând nu-l pot mărturisi acum… se va regăsi în acea poveste. Până atunci doar: citiți, citiți și iar citiți! Și din când în când (măcar) cumpărați autori români de mystery & thriller… Sper că e bine. Mulțumesc.

Interviu pe „Libris Blog”

2 iulie 2020 / 3bogdanhrib / 0 Comments

Multe mulțumiri lui Tony Mott pentru interviu și editurii Libris pentru publicare!

LIBRIS: Cum este să fii și scriitor și editor în același timp? De unde îți vin cele mai mari dintre bucurii?

BOGDAN HRIB: Pe scurt: greu. Încerc să nu trădez niciuna dintre cele două profesii-pasiuni… Din nefericire la noi, profesia de scriitor nu prea se… poartă. Și nu pentru că n-am vrea, ci pentru că nu prea reușim să trăim din ea. Povestea occidentală cu full-timewritere încă departe pentru noi, dar nu zic prea departe. Cea de editor e mai veche și mai solidă; am fost printre cei care au lansat Tritonic în 1993, pe când primul roman (mystery) publicat, „Filiera grecească”, datează din 2006. Așadar ca editor au fost mai multe bucurii. Dar și mult mai multe necazuri sau dezamăgiri sau neîmpliniri… Ca scriitor cred că mi-a fost mai ușor (doar am avut întotdeauna unde să public!), dar nu întotdeauna am avut destul timp ca să mă bucur de cărțile scrise. Una peste alta, nu le pot separa prea bine (și nu sunt întotdeauna mulțumit de asta!), iar bucuriile vin amestecate. E ca la înghețată: nu pui în cornet aromă de un singur fel, eu aleg întotdeauna mentă și ciocolată, când se mai topesc, aromele se amestecă…

LIBRIS: Ești un om cu multiple activități profesionale, pe lângă cele două de mai sus se mai adaugă și cea de cadru didactic la universitate. Cum reușești să le împaci pe toate?

BOGDAN HRIB: Sincer, nu știu. Și nu e un răsfăț ceea ce spun. Toată viața mi-am dorit să fiu profesor. Iar acum nu le mai pot separa pe cele trei. Dacă ar fi să merg mai departe cu povestea cu înghețata aș zice că după ciocolată și mentă mai adaug și fistic. Cam așa se amestecă. Cred însă că, indiferent în numele cui vorbesc la un moment dat, în numele autorului, editorului sau profesorului, tot timpul cele trei stări ale mele coexistă și toate trei determină acțiunile mele.

LIBRIS: Care este cel mai dificil lucru pentru tine atunci când te apuci de un roman? Și care este cea mai mare satisfacție după ce îl termini?

BOGDAN HRIB: Când ajung să mă apuc de scris deja totul este simplu. Dificil e să găsesc ideea care să genereze povestea. De fapt nu e dificil, ideile și poveștile plutesc în jurul nostru, trebuie doar să le apucăm și să le îndesăm în minte, ele rămân acolo o vreme, se dizolvă în experiența personală și nasc un fel de idee altoită! Și în acel moment mă duce gândul la un nou roman. Nu e simplu, pentru că mintea nu prea are răgaz de gândire printre obligațiile zilnice: traficul în oraș, chestiunile administrative ale editurii sau profesoratului, cumpărături, gospodărie și prea puțin timp pentru familie. Și totuși ideile apar când sunt coapte, eventual pe modelul lui Newton, îți cad în cap! „Filiera grecească” a pornit dintr-un concediu în Paralia, Katerini, unde se petrece și o parte din acțiune, povestea din „Blestemul manuscrisului” a plecat de la o serie de beri cu istoricul Răzvan Dolea, „Somalia, monamour” de la niște articole din presă despre pirații somalezi, ”Ucideți generalul” are multe povești personale și o dramă povestită de un amic, în „Patimile doamnei ministru” sunt multe povești din Copenhaga și o istorie auzită de la un prieten și tot așa.

LIBRIS: Stelian Munteanu este personajul principal în romanele tale. Seamănă el cu tine sau tu cu el? Poți să ni-l descrii? Care ar fi cele mai mari calități ale sale? Ne poți spune și ce defecte are?

Tot interviul aici: BOGDAN HRIB: Când ajung să mă apuc de scris deja totul este simplu. Dificil e să găsesc ideea care să genereze povestea.

Bogdan HRIB