Bogdan HRIB

Idei, cărți, fotografii

Categorie: Blog (page 1 of 2)

Despre Newcastle NOIR

Am publicat în Blogul Fanului Science-Fiction un articol despre Newcastle NOIR. Începutul puteți să-l citiți aici, iar restul pe blogsf.wordpress.ro sub titlul Despre Newcastle NOIR doar de bine…

Ar fi teribil de greu să încerc să rescriu acum în minte și pe ecran povestea celor două zile și jumătate – dense, bogate, colorate, aromate – care au constituit festivalul Newcastle Noir în 2019.

Înainte de toate, câteva vorbe despre un oraș cu arhitectură eclectică – victoriană combinată cu oțel și sticlă, cu trecut industrial – fostă capitală a cărbunelui, cu bărbați bine proporționați, ușor tatuați pe ici, pe colo și colecționari de pahare de bere, dar  și tinere petrecărețe în rochițe diafane pe un frig de toamnă cu rafale nervoase de vânt.

Newcastle NOIR

Dar și cu una dintre cele mai vechi societăți literare din Marea Britanie și cu siguranță din lume – LIT & PHIL, fondată în 1825. Bibliotecă independentă LIT & PHIL adăpostește peste 170.000 de volume într-o clădire victoriană și are peste 2.000 de membri.

Până anul trecut, Newcastle Noir a fost găzduit de LIT & PHIL, din 2019 – bănuiesc că motivele au fost cele legate de spațiu și numărul tot mai mare al invitaților – festivalul s-a mutat la CITY LIBRARY, o clădire nouă din sticlă și metal, uriașă (cam o treime din Biblioteca Națională a României!) și aflată chiar în centrul comercial al orașului.

Tot articolul pe Blogul fanului science-fiction.

Pe surse. Johana Gustawsson apare în România. BLOCK 46

Johana GustawssonJohana Gustawsson locuiește la Londra împreună cu  cei 3fii și soțul ei. Bunicul ei, Simon Lagunas, a fost deportat de către naziști. Aclamat de cititori și salutat de critică, Block 46, primul ei roman reînvie memoria crimelor naziste. A fost încununat cu mai multe premii.

În exclusivitate primele rânduri ale romanului:

Joi 7 noiembrie 2013.

 

            Trei lanterne brăzdau groapa.

            Un dreptunghi perfect. Un metru treizeci lungime, cincizeci centimetri lățime. Pe măsură.

            Ridică lopata, o încarcă cu pământ și presară peste groapă. O singură lopată și picioarele sunt deja acoperite; nu se mai văd decât degetele de la picioare. Degete fine ca pietricelele, reci ca gheața, pe care și-ar dori să le atingă cu vârful degetelor sale.

            Fine și reci.

Aruncă încă o lopată de pământ umed pe burtă, care se depune la marginea cutiei toracice, în buric; surplusul cade pe alături. Încă niște lopeți și va fi terminat.

            Repede, spune odată, povestea.

            Brusc, aruncă lopata și își acoperă urechile cu mâinile înmănușate pline de noroi.

– O s-o închizi, da?

            A aruncat cuvintele printre fălcile încleștate de furie.

– Nu, nu, nu, nu! Încetează să mai urli! Încetează!

            Îngenunchează lângă groapă și își lipește mâna de buzele palide.

– Sst. Sssssst, am spus…

            Mângâie cu nasul micuțul obraz înghețat.

– Da… da… de acord… îți cânt, cântecelul tău. Vreau să-ți cânt Imse Vimse[1], dar tu să taci. Ai înțeles?

            Se ridică și își scutură pantalonii.

– Un micuț păianjen, pe burlan urca…

            Apucă lopata și toarnă o grămadă de pământ peste piept. Acesta pătrunde în crestătura deschisă care continuă de la bărbie până la stern.

– Însă ploaia rece, îl împiedica…

            O lopată de pământ peste chip. Se răspândește pe frunte, acoperă părul și alunecă în cavitățile oculare.

– Dar drăguțul soare, norii i-a gonit.

            Pământul se împrăștie peste corpul ca de marmură în ritmul cântecelului.

            Tasează și nivelează ultimul strat, apoi tapetează mormântul cu frunze ruginii de iarnă cu un gest plin de aroganță artistică. Se retrage fără să-și ia ochii de la mormânt, revine pe poziție și rearanjează câteva frunze cu vârful piciorului.

            Își șterge lopata de mâna înmănușată, pune lanternele în husă, își scoate mănușile, le scutură, apoi aranjează instrumentele unul câte unul în geantă.

            Când își aruncă geanta pe umăr, aude trăncănitul tipic al papagalilor cu guler trandafiriu. Se povestește că aceste păsări exotice au scăpat de la studiourile cinematografice Shepperton, din Surrey, în timpul filmării Reginei africane cu Bogart, laureatul premiului Oscar, în 1951. Dar, niciun papagal nu a fost adus, de fapt, pentru filmările realizate la studiourile din Isleworth. Așadar, de unde vin acești papagali?

            Se oprește o secundă și caută penajul verde-măr în noaptea întunecată. Nu aude decât freamătul aripilor.

            Are nevoie, într-adevăr, de un al doilea binoclu cu vedere nocturnă. Nu mai poate lucra cu lanterne, e mult prea periculos; va plăti scump pentru imprudențele astea dacă nu se organizează mai bine.

            Scoate felinarul din hanorac și o ia la drum

 

[1] Cântecel pentru copii, Itsy Bitsy Spider.

Shop my library… again!

Dragi prieteni,

Duminică 10 martie de la ora… 10 mă găsiți la Respiro Lounge (Str Biserica Doamnei nr. 3, București), cu chef de vorbă, cărți mai noi și mai vechi (poate și vreun autograf, dacă solicitați!), ba chiar și cu o duzină de pachete de BLIND DATE WITH A BOOK (o idee a colegei noastre, Rebeca Cojocaru)…

Așadar vă aștept.

Cu prietenie,
Al dumneavostră,
Bogdan Hrib

Quais du Polar 2019 – invazia românească

În acest an, la cel mai important festival de polar (englezii ar zice – Crime Fiction sau, chiar, Noir) Quais du Polar de la Lyon vom avea o invazie de autori și editori români.
George Arion, Bogdan Teodorescu și Lucian Dragoș Bogdan, împreună cu editorii Alex Arion de la Crime Scene și eu, reprezentând Tritonic. Lucia Verona va fi și ea acolo, ca și familia de universitari și traducători Courriol. Și o mulțime de autori francezi, islandezi și britanici pe care abia aștept să-i revăd.

Mica mea nefericire (aproape eternă) tot ca editor am fost invitat…
Pe curând.

Invitațion Bogdan Hrib

Editor de unul singur, un volum cu povești despre 25 de ani de editare de carte

Argument
De ce e necesar acest volum?

Câteva idei de început

editor-de-unul-singur-bogdan-hrib-1Întrebarea este lipsită de sens. Acest volum nu este necesar nimănui.

Se poate trăi foarte bine și fără a fi citit aceste rânduri, tot așa cum se poate trăi în liniște și pace fără vreo carte citită.

În plus, această carte este – o recunosc cu sinceritate – un pansament pentru orgoliul meu de editor venerabil.

Volumul cuprinde un cocktail neomogen de date și enunțuri despre piața națională de carte, dar și despre cea internațională, citate și considerațiuni ale unor colaboratori importanți – majoritatea (confirm) prieteni vechi. Mai cuprinde și idei, soluții și aprecieri decantate între 1993 și ziua de azi, precum și mici povestioare vesele, dar și triste petrecute în lumea cărților.

Acest volum nu este o poveste, dar nici un volum academic scorțos și insipid.

Îl puteți citi rapid sau puteți face sublinieri și note pe marginea foilor.

Ordinea subiectelor tratate are o logică în descoperirea domeniului de către un nou venit; pentru unii dintre domniile voastre succesiunea problemelor ar putea părea ciudată sau nefirească. Dar eu cred că e mai naturală așa cum am prezentat-o eu.

Și încă o precizare foarte importantă: oricât de obiectiv și de argumentat am încercat să fiu, toate enunțurile mele păstrează, inevitabil, o doză apreciabilă de subiectivism. Și o aromă de redundanță. Cum zice un bun prieten: „Ca să n-o mai lungim, poate exista, așadar, o anumită redundanță în cuprinsul volumului de față. Și acesta e un lucru normal, dacă ne reamintim în permanență că scrierea unui text literar e ceva subtil și complex, cu ocolișuri, reveniri și viraje. Nu seamănă decât de foarte departe cu prepararea unei specialități culinare, unde lucru­rile pot merge într-un singur sens”.[1]

Vă mulțumesc pentru înțelegere. Lectură plăcută.

După 25 de ani

editor-de-unul-singur-bogdan-hrib-3În 1993 am înființat o companie  pentru că apăruse o lege care permitea înființarea SRL-urilor și pentru că toată lumea care se întâlnea pe stradă vorbea doar despre asta: Ți-ai făcut firmă? Mi-am făcut. Dar el? Și el. Dar ea? Dacă vă aduceți aminte, toate cărțile de vizită erau imprimate cu „general manager” și toate siglele aveau un glob pământesc pe care – deasupra, dedesubt sau în mijloc – tronau literele IMPEX sau EXIM, așadar cu toții eram antreprenori și importator-exportatori.

La început am vrut să avem o agenție de publicitate și poate o tipografie. Editura era ceva subsidiar, oarecum misterios. Până la urmă a rămas doar editura. Acționarii s-au schimbat. Am adunat cam 400-500 de autori și peste 2.000 de titluri în cei 25 de ani. Scuzați-mă, am fost lăudăros.

De atunci multe s-au mai întâmplat: delegații fără rost, certuri stupide, târguri obositoare, zboruri întârziate, apoi procese, crize, falimente, dar și lansări, zâmbete, autografe, una peste alta – pierderi și câștiguri, prieteni și dușmani, succese și dezamăgiri, regrete îngropate în viteză, certuri în familie, victorii mici și mari, înfrângeri triste și crude, și câte și mai câte. Din toate mi-a rămas câte ceva, măcar o mică amintire veselă sau tristă. Și am reușit să umplem câteva biblioteci…

(din Introducere)

Volumul se va lansa la Gala Premiilor Tritonic Bestseller
în 2 martie 2019, ora 11.11
Librăria Mihai Eminescu
București

[1] Ungureanu, Dănuț (2016), Autor de unul singur. Rețete de scriere creativă. București: Tritonic, p. 11.

Ar trebui să găsim o soluție să câștigăm încrederea publicului

Interviu de Michael Haulică publicat în Observatorul Cultural nr. 941.

„Ar trebui să găsim o soluție să câștigăm încrederea publicului”

Ai participat săptămîna trecută, împreună cu Stelian Țurlea, la Tîrgul de carte de la Göteborg. Cine v-a invitat, pe ce criterii ați fost aleși voi doi? Aș vrea să deconspirăm puțin din culisele unei astfel de acțiuni, pentru că prea des auzim „de ce X și nu Y?ˮ sau – adevărul adevărurilor! – „de ce Z și nu eu?ˮ. Poate ar fi bine să se știe că există niște reguli foarte clare, mai ales cînd e vorba de parteneriate externe.

Sigur că sunt reguli. Cel puțin așa știu eu… Una dintre temele principale ale târgului din acest an a fost… Crime fiction. Asta ar fi prima regulă. Apoi am înțeles că și-au dorit autori traduși în suedeză. Aici aveam o problemă. Dar cum în Suedia toată lumea citește și vorbește engleza, ne-a fost oferită o șansă. Doar patru autori după câte știu eu au fost traduși în engleză, iar dintre ei doi știau sigur să o vorbească. Am fost propus. La fel și Stelian Țurlea. Nu știu dacă au fost și alții, dar noi doi am fost acceptați. Am fost foarte mândru să fiu invitat ca unul dintre speakerii târgului de carte. Ca o observație: puțini străini în afară de câteva vedete nordice și celebra Donna Leon.

Sîmbătă ai avut un eveniment pe care l-ai susținut alături de suedeza Lotta Olsson, estonianul Indrek Hargla și elvețianul Marc Voltenauer. Despre ce a fost vorba?

Păi, suedeza Lotta Olsson este o binecunoscută jurnalistă de cultură, specializată în mystery & thriller, cu o rubrică periodică la unul dintre cele două importante cotidiene din Stockholm – Dagens Nyheter. Ea a avut rolul de moderator, pe care și l-a pregătit perfect: am primit din vreme un e-mail cu temele de discuție și ne-am întâlnit cu toții cu o jumătate de oră înainte de eveniment pentru reglajele fine. Subiectul seminarului – aflat în programul festivalului, program tipărit pe care l-am primit prin poștă, acasă, prin luna august! – era „European Crime: Shaping the „perfect” crime novel”. Ei bine, cei trei invitați au avut abordări destul de diferite. Estonianul Infrek Hargla – pe care îl mai întâlnisem la Lyon la super-festivalul francez Quais du Polar, acum vreo doi ani; el este fericitul posesor al mai multor traduceri – scrie noir de epocă, cu acțiunea în Tallinul secolului XVI, pe vremea când se numea Reval și era oraș hanseatic. Elvețianul de limbă franceză Marc Voltenauer (care e pe jumătate suedez, de altfel) compune despre idilicele peisaje alpine elvețiene (unul dintre romanele sale se numește Cine a ucis-o pe Heidi?), iar eu, cu voia dumneavoastră sunt un pic mai urban. Ne-am prezentat cu toții pe larg și cred că i-am făcut curioși pe spectatorii din sală. Am arătat și prezentat în premieră și antologia BalkaNoir, dar voi mai povesti despre ea…  

Continuare pe site-ul revistei Observatorul Cultural.

Măsuri pe termen scurt pentru Filiala USR Proză București

Dragii mei prieteni, colegi și confrați,

Cred că în primul an se pot realiza câteva lucruri… pardon, lucrări… concrete. M-am gândit la cele de mai jos.

Sper să fie clare și concrete.

Vă mulțumesc.

 

  1. Catalogul prozatorilor bucureșteni.

    În format tipărit (format 13 x 20 cm, aproximativ 360 pagini, tipar monocrom), tirajul poate fi modular – cu un prim tiraj de 350 de exemplare, care se va distribui partenerilor actuali și potențiali) și în format online, pe modelul unei platforme wordpress în care se pot modifica informațiile cel puțin (atât ne vom propune inițial) la fiecare trimestru.

    Catalogul va conține pentru fiecare prozator – o fotografie alb negru, un scurt CV (4-5 rânduri), modul prin care poate fi contactat (telefon, email) și o listă a lucrărilor publicate (titlu, ISBN sau ISSN, editură, anul apariției).

    În cazul în care va fi necesar tirajul poate fi suplimentat sau se poate edita o noua ediție revizuită după 6 luni.

  2. Contul de Facebook și Instagram al prozatorilor bucureșteni care va conține informații (cât mai actuale) despre noile volume apărute sau evenimentele la care participă prozatorii bucureșteni. Pentru realizarea mai laborioasă a unui blog se pot accesa proiecte prin finanțări ANCS sau AFCN.
  3. Un volum anual de proză bucureșteană în care se vor atrage ca parteneri alți actori ai pieței culturale. Volumul va conține o selecție tematică sau nu a prozelor autorilor români, de preferință lucrări inedite (format 13 x 20 cm, aproximativ 360 pagini, tipar monocrom), tirajul poate fi modular – cu un prim tiraj de 350 de exemplare, care se va distribui spre vânzare librăriilor.
  4. O publicație literară online cu 4 numere pe an, care să conțină proză inedită, precum și rubricile permanente al unei publicații – editorial, interviu, semnal etc.

Strategia pe termen mediu și lung pentru prozatorii din București

Bogdan HribDragi prieteni, colegi – autori și cititori,

Cam asta cred eu că trebuie să facem pe termen mediu și lung pentru prozatorii din București:

1. Stabilitate economică

Prin stabilitate economică mă refer la atragerea unor linii de finanțare care să includă beneficii materiale pentru prozatorii bucureșteni.

Concret, pe lângă susținerea actualelor forme de recompensare a membrilor USR propun:

– parteneriate cu Muzeul Național al Literaturii Române, bibliotecile publice la nivel local și național (Biblioteca metropolitană și secțiile sale, BCUB, Biblioteca academiei, eventual bibliotecile județene care organizează târguri de carte sau festivaluri, celelalte biblioteci universitare din țară), care să cuprindă lecturi publice, prezentări de carte, dezbateri și conferințe remunerate de către organizatori.

– parteneriate cu Inspectoratul Școlar al Municipiului București pentru organizarea în liceele din capitală a unor evenimente literare – conferințe, dezbateri și prezentări de carte remunerate de organizatori direct sau prin atragerea unor sponsori

– parteneriat cu evenimentele organizate de Muzeul Național al Literaturii Române și Primăria Capitalei care să prevadă prezentări de carte și autori.

2. Vizibilitate și notorietate 

– parteneriate cu alți actori culturali publici – Societatea Români de Radiodifuziune – Radio România Actualități, Radio România Cultural, București FM și Televiziunea Română, spații de emisie care să conțină știri literare;

– parteneriate cu actori culturali privați acolo unde interesele reciproce coincid, prin accesarea fondurilor pentru responsabilitate socială sau sponsorizări;

– parteneriate cu librăriile din București – lanțul CLB, Cărturești, Librarium și Humanitas pentru organizarea unor mese cu volumele (semnate) ale autorilor bucureșteni. Împreună cu evenimente de promovare – sesiuni speciale de autografe, prezentări de carte, miniconferințe acolo unde spațiul o permite;

– participare în standurile naționale la principalele târgurile internaționale de care la care participă România prin Ministerul Culturii și sau ICR – Londra, Leipzig, Paris, Goteborg, Frankfurt, Beijing, Belgrad, Budapeste, Varșovia etc;

– editarea în parteneriat cu Primăria Capitalei și /sau Ministerul Culturii a unui catalog în engleză și/sau franceză a prozatorilor bucureșteni;

– dezvoltarea colecției de volume Prozatori din București cu o ritmicitate de 4-5 titluri noi pe an;

– organizarea unui festival literar Proza Capitalei, în parteneriat cu Muzeul Național al Literaturii Române, care să ofere un premiu al capitalei pentru cel mai important prozator al anului, dar și un premiu pentru cel mai important prozator al momentului pe plan mondial, asigurând astfel deschiderea unei porți spre alte piețe;

– participarea la principalele târguri de carte printr-o expoziție care să aduce într-un singur spațiu volumele editate de prozatorii bucureșteni și organizarea unui eveniment al filialei la fiecare dintre aceste târguri. Propun ca prima expoziție de acest fel să fie organizată la Gaudeamus 2018.

– în parteneriat cu Primăria Capitalei inventarierea plăcilor memoriale, a statuilor, a caselor memoriale și realizarea unui traseu Bucureștiul Literar;

– realizarea unor filme documentare, în parteneriat cu Uniunea Cineaștilor din România, care să prezinte importanți prozatori bucureșteni; finanțarea acestor filme prin CNC, distribuirea pe principalele canale media-audiovizuale și participarea la festivaluri de film documentar.

3. Strategie de dezvoltare pe termen mediu și lung

Strategia pe termen lung, în opinia mea se referă la dezvoltarea și consolidarea imaginii scriitorului român ca element important al educării și consolidării unei societăți responsabile, durabile și echitabile.

Iar prin această frază mă refer la tradiție și istorie – păstrarea și tezaurizarea patrimoniului cultural autohton și la responsabilitate socială generată de principalii actori economici și sociali din zona capitalei – instituții publice partenere, instituții de învățământ și formare profesională, administrație locală, precum și importanți antreprenori locali, naționali sau internaționali, pentru care implicarea sau alăturarea în campanii responsabilitate socială (unde de cele mai multe ori bugetele sunt generoase) a unei componente culturale, literare în cazul de față poate fi onorată și binevenită.

De asemenea strategia pe termen mediu și lung se va referi la atragerea tinerilor prozatori spre Filiala Proză București, la realizarea unor cursuri, a unor tutoriale în mediul online și a unor concursuri la nivel preuniversitar și universitar în care vor fi atrași tineri autori, oferirea unor premii de încurajare, publicarea unor volume colective, îndrumarea spre revistele literare, acordarea unor burse și, în acord, conducerea USR a unor stagii de rezidență.

Pe 15 aprilie, vă invit să votați. Vă rog… Și vă mulțumesc.

Candidez la conducerea filialei Proză București a Uniunii Scriitorilor

Stimați prieteni și colegi,

Bogdan HribLa sfârșitul săptămânii trecute am depus la sediul Uniunii Scriitorilor candidatura mea pentru conducerea filialei Proză București.

Alegerile vor avea lor în apriliie.

M-aș bucura mult ca din această poziție – dacă voi fi ales – să pot construi mult mai mult pentru comunitatea prozatorilor români din capitală.

Mă gândesc la stabilitate economică, la liniște pentru scris, la notorietate și expunere, la publicarea volumelor noi și la reeditarea celor deja apărute. Mă gândesc la mini-rezidențe, la lecturi în biblioteci, la reviste, la un catalog complet…

Voi reveni cu mai multe detalii.

Vă mulțumesc și sper că această inițiativă personală poate să vă trezească interesul și speranța… Pe curând.

2018 si eu…

În general, la început de an îți faci o mulțime de planuri, mai mult sau mai puțin amănunțite, și, după primele clipe de entuziasm, începi să mai tunzi din ele ca să poți ajunge la un plan (mai) realist. Eu am avut o listă lungă pe care am lăsat-o la dospit. Au trecut, însă, două luni așa că ar trebui să o scot pe tatami, la luptă.

Așadar, dragi prieteni cititori și stimați colegi autori, anul acesta mă voi exprima plenar în proze scurte. Ar trebui să dau o explicație mirobolantă pentru această decizie facilă, de fapt, e doar o scuză pentru oboseala diurnă și lehamitea profundă generate de o societate într-o stare din ce în ce mai instabilă mental și economic.

Vom începe cu un mini-romance story cu aromă thriller – Blind date, care va apărea în antologie romance pe care o păstorește Lucian-Dragoș Bogdan și Teodora Matei și care se va lansa la Romance Day în mai la mare. 🙂 …

Apoi spre vară povestirea mea un pic istorică (nu are titlu încă) din Domino 2: Misterele Râșnovului. Spre toamnă, în a doua antologie anuală a Tritonic-ului, o poveste despre mâncăruri otrăvite și crime neașteptate în Gastro Noir. O poveste exotică – acțiunea are loc în Vietnam.

Pentru centenar se pregătește ceva încă neclar care are titlul provizoriu – Adevăratul fotograf al Unirii. Voi reveni.

Vor fi și unele vești internaționale – dar să nu anticipăm. Până atunci în martie și aprilie multe călătorii și evenimente. Vă voi anunța din vreme.

Pe curând, dragii mei, vă salut din intersecție, ca în poză…

PS. Ce ziceți, să aleg: Free Titan sau Căsnicia în capitalism? Parcă aș zice a doua. Mai multe, altă dată.

« Older posts

© 2019 Bogdan HRIB

Theme by Anders NorenUp ↑