Idei, cărți, fotografii

Categorie: Blog (Page 1 of 3)

Punct de vedere privind proiectul de lege referitor la Ziua Națională a Lecturii

O analiză a lecturii în România ar necesita o analiză mai amplă decât cea care reiese (cifric) din Barometrul (național) de cultură (Consumul cultural, ultima ediție din 2019), precum și din cel mai recent Eurobarometru. Ar fi necesară o analiză sociologică la nivelul liceelor, o analiză de conținut a manualelor, o evaluare a sumelor alocate pentru bibliotecile școlilor și liceelor, etc. Așadar, problema este mai profundă și nu se rezolvă prin preluarea modelului american al „zilelor” pentru fiecare acțiune sau eveniment, de tipul „ ziua hamburgerului” sau „ziua curățeniei la serviciu”.

În expunerea de motive se compară situația de la noi (dramatică) cu situația de pe alte piețe – SUA, Franța – unde există inițiative asemănătoare. Cred că ar fi fost mai corect să se prezinte și nivelul pieței din aceste țări pentru a observa că metodele lor actuale de promovare se aplică după mulți ani de alte campanii de promovare a lecturii. O singură cifră cred că este revelatoare: industria cărții din SUA are o cifră de afaceri de peste 50 de miliarde USD, pe când cea din România de aproximativ 50 de milioane euro. Deci diferența este de aproximativ 1000 de ori.

Pe cale de consecință, cred că alegerea unei zile pentru promovarea lecturii nu ar face decât să adune noi acțiuni festive (sau festiviste), să bifeze activități, să consume inutil fonduri și să nu rezolve problema de fond. De altfel „anul lecturii” care tocmai s-a încheiat nu a adus pieței de carte și cititorilor din România nici un beneficiu vizibil.

O reală campanie de promovare a lecturii la nivel național, prin implicarea bibliotecilor publice (județene), precum și a celor din sfera educațională (cele patru BCU și bibliotecile liceelor) ar fi organizarea unui eveniment întins pe perioada unui an care să cuprindă un târg-festival de carte itinerant în cele 40 de județe, continuu, care să mențină constant atenția publicului către lectură și să sprijine corect și unitar întreaga țară. Desigur că o asemenea întreprindere a însemna sume mai mari investite și o desfășurare logistică impresionantă, cel puțin la primă vedere. Dar e important de spus că mai multe biblioteci publice județene, sprijinite de Consiliile județene organizează deja de mai mulți ani asemenea evenimente. Și nu sunt puține: Brăila, Galați, Vrancea, Hunedoara, Dâmbovița, Călărași, Giurgiu, etc, există de asemenea rețele de librării care organizează evenimente locale de acest tip la Brașov, Iași, etc. De asemenea există zilele bibliotecilor județene în fiecare capitală de județ. Există târguri de carte organizate de universități, de asociațiile editorilor sau de SRR (Gaudeamus).

În final, consider că un asemenea eveniment, amplu, corent și desfășurat la nivelul întregului an, inclus într-o strategie pe 10-15 ani ar putea rezolva cel puțin parțial problema apetenței pentru lectură în România.

 

Bogdan Hrib
Lect. univ. dr. FM SNSPA, consilier editorial Tritonic Books, scriitor

„Passport to crime” a fost publicată în celebra revistă Ellery Queen Mystery Magazine

Vești bune legate de publicarea mea în limba engleză!

Povestirea Passport to crime a fost publicată în celebra revistă Ellery Queen Mystery Magazine. În limba română povestirea a fost publicată în volumul Noir de București — pe care vă invit să-l cumpărați online –, sub numele Crimă de cartier.

„Now one of Romania’s leading crime writers, Bogdan Hrib has had a varied career that includes the professions of photographer, journalist, book editor, and ad-agency director. His debut as a crime-fiction writer came in 2007 with The Greek Connection, the first book in his Stelian Munteanu series. Several of his novels were subsequently published in the U.K. in English (the most recent, Kill the General).”

Povestirea e disponibilă aici.

DOMNUL POPESCU DE LA CINCI

Premieră monodramă polițistă semnată de Bogdan HRIB, la Teatrul Dramaturgilor Români, cu Adi Gheo.

„Autor a numeroase romane și nuvele polițiste, Bogdan Hrib reușește o piesă cu mult suspans și o tramă interesantă. În esența ei, monodrama este o farsă iar personajul voit anodin și numit cât mai șters, Popescu, își realizează „acoperirea” perfectă. Piesa are nerv și umor, oferă un rol solid unui actor de comedie. Dramaturgul speculează cu talent jocul de aparență și esență și confuzia dintre ele. Fiecare element dezvăluie un joc dublu, toate scenele dezvăluie o parte surprinzătoare și insolită a naturii lor și a personajului. O piesă cu posibilități scenice deosebite.” (Horia Garbea)

🔴 DOMNUL POPESCU DE LA CINCI de Bogdan Hrib, cu Adi Gheo- a avut premieră, 29 decembrie, ora 20:00, pe canalul YouTube al #TDR

Se poate viziona gratuit.

🎬 Vizionează în regim gratuit. Abonează-te: https://bit.ly/2HqvA9P

+16 ani

Linkuri

Partea 1 – https://youtu.be/ba4CR81QJ0M

Partea 2 – https://youtu.be/5kyG3jQVpuQ

Despre Newcastle NOIR

Am publicat în Blogul Fanului Science-Fiction un articol despre Newcastle NOIR. Începutul puteți să-l citiți aici, iar restul pe blogsf.wordpress.ro sub titlul Despre Newcastle NOIR doar de bine…

Ar fi teribil de greu să încerc să rescriu acum în minte și pe ecran povestea celor două zile și jumătate – dense, bogate, colorate, aromate – care au constituit festivalul Newcastle Noir în 2019.

Înainte de toate, câteva vorbe despre un oraș cu arhitectură eclectică – victoriană combinată cu oțel și sticlă, cu trecut industrial – fostă capitală a cărbunelui, cu bărbați bine proporționați, ușor tatuați pe ici, pe colo și colecționari de pahare de bere, dar  și tinere petrecărețe în rochițe diafane pe un frig de toamnă cu rafale nervoase de vânt.

Newcastle NOIR

Dar și cu una dintre cele mai vechi societăți literare din Marea Britanie și cu siguranță din lume – LIT & PHIL, fondată în 1825. Bibliotecă independentă LIT & PHIL adăpostește peste 170.000 de volume într-o clădire victoriană și are peste 2.000 de membri.

Până anul trecut, Newcastle Noir a fost găzduit de LIT & PHIL, din 2019 – bănuiesc că motivele au fost cele legate de spațiu și numărul tot mai mare al invitaților – festivalul s-a mutat la CITY LIBRARY, o clădire nouă din sticlă și metal, uriașă (cam o treime din Biblioteca Națională a României!) și aflată chiar în centrul comercial al orașului.

Tot articolul pe Blogul fanului science-fiction.

Pe surse. Johana Gustawsson apare în România. BLOCK 46

Johana GustawssonJohana Gustawsson locuiește la Londra împreună cu  cei 3fii și soțul ei. Bunicul ei, Simon Lagunas, a fost deportat de către naziști. Aclamat de cititori și salutat de critică, Block 46, primul ei roman reînvie memoria crimelor naziste. A fost încununat cu mai multe premii.

În exclusivitate primele rânduri ale romanului:

Joi 7 noiembrie 2013.

 

            Trei lanterne brăzdau groapa.

            Un dreptunghi perfect. Un metru treizeci lungime, cincizeci centimetri lățime. Pe măsură.

            Ridică lopata, o încarcă cu pământ și presară peste groapă. O singură lopată și picioarele sunt deja acoperite; nu se mai văd decât degetele de la picioare. Degete fine ca pietricelele, reci ca gheața, pe care și-ar dori să le atingă cu vârful degetelor sale.

            Fine și reci.

Aruncă încă o lopată de pământ umed pe burtă, care se depune la marginea cutiei toracice, în buric; surplusul cade pe alături. Încă niște lopeți și va fi terminat.

            Repede, spune odată, povestea.

            Brusc, aruncă lopata și își acoperă urechile cu mâinile înmănușate pline de noroi.

– O s-o închizi, da?

            A aruncat cuvintele printre fălcile încleștate de furie.

– Nu, nu, nu, nu! Încetează să mai urli! Încetează!

            Îngenunchează lângă groapă și își lipește mâna de buzele palide.

– Sst. Sssssst, am spus…

            Mângâie cu nasul micuțul obraz înghețat.

– Da… da… de acord… îți cânt, cântecelul tău. Vreau să-ți cânt Imse Vimse[1], dar tu să taci. Ai înțeles?

            Se ridică și își scutură pantalonii.

– Un micuț păianjen, pe burlan urca…

            Apucă lopata și toarnă o grămadă de pământ peste piept. Acesta pătrunde în crestătura deschisă care continuă de la bărbie până la stern.

– Însă ploaia rece, îl împiedica…

            O lopată de pământ peste chip. Se răspândește pe frunte, acoperă părul și alunecă în cavitățile oculare.

– Dar drăguțul soare, norii i-a gonit.

            Pământul se împrăștie peste corpul ca de marmură în ritmul cântecelului.

            Tasează și nivelează ultimul strat, apoi tapetează mormântul cu frunze ruginii de iarnă cu un gest plin de aroganță artistică. Se retrage fără să-și ia ochii de la mormânt, revine pe poziție și rearanjează câteva frunze cu vârful piciorului.

            Își șterge lopata de mâna înmănușată, pune lanternele în husă, își scoate mănușile, le scutură, apoi aranjează instrumentele unul câte unul în geantă.

            Când își aruncă geanta pe umăr, aude trăncănitul tipic al papagalilor cu guler trandafiriu. Se povestește că aceste păsări exotice au scăpat de la studiourile cinematografice Shepperton, din Surrey, în timpul filmării Reginei africane cu Bogart, laureatul premiului Oscar, în 1951. Dar, niciun papagal nu a fost adus, de fapt, pentru filmările realizate la studiourile din Isleworth. Așadar, de unde vin acești papagali?

            Se oprește o secundă și caută penajul verde-măr în noaptea întunecată. Nu aude decât freamătul aripilor.

            Are nevoie, într-adevăr, de un al doilea binoclu cu vedere nocturnă. Nu mai poate lucra cu lanterne, e mult prea periculos; va plăti scump pentru imprudențele astea dacă nu se organizează mai bine.

            Scoate felinarul din hanorac și o ia la drum

 

[1] Cântecel pentru copii, Itsy Bitsy Spider.

Shop my library… again!

Dragi prieteni,

Duminică 10 martie de la ora… 10 mă găsiți la Respiro Lounge (Str Biserica Doamnei nr. 3, București), cu chef de vorbă, cărți mai noi și mai vechi (poate și vreun autograf, dacă solicitați!), ba chiar și cu o duzină de pachete de BLIND DATE WITH A BOOK (o idee a colegei noastre, Rebeca Cojocaru)…

Așadar vă aștept.

Cu prietenie,
Al dumneavostră,
Bogdan Hrib

Quais du Polar 2019 – invazia românească

În acest an, la cel mai important festival de polar (englezii ar zice – Crime Fiction sau, chiar, Noir) Quais du Polar de la Lyon vom avea o invazie de autori și editori români.
George Arion, Bogdan Teodorescu și Lucian Dragoș Bogdan, împreună cu editorii Alex Arion de la Crime Scene și eu, reprezentând Tritonic. Lucia Verona va fi și ea acolo, ca și familia de universitari și traducători Courriol. Și o mulțime de autori francezi, islandezi și britanici pe care abia aștept să-i revăd.

Mica mea nefericire (aproape eternă) tot ca editor am fost invitat…
Pe curând.

Invitațion Bogdan Hrib

Editor de unul singur, un volum cu povești despre 25 de ani de editare de carte

Argument
De ce e necesar acest volum?

Câteva idei de început

editor-de-unul-singur-bogdan-hrib-1Întrebarea este lipsită de sens. Acest volum nu este necesar nimănui.

Se poate trăi foarte bine și fără a fi citit aceste rânduri, tot așa cum se poate trăi în liniște și pace fără vreo carte citită.

În plus, această carte este – o recunosc cu sinceritate – un pansament pentru orgoliul meu de editor venerabil.

Volumul cuprinde un cocktail neomogen de date și enunțuri despre piața națională de carte, dar și despre cea internațională, citate și considerațiuni ale unor colaboratori importanți – majoritatea (confirm) prieteni vechi. Mai cuprinde și idei, soluții și aprecieri decantate între 1993 și ziua de azi, precum și mici povestioare vesele, dar și triste petrecute în lumea cărților.

Acest volum nu este o poveste, dar nici un volum academic scorțos și insipid.

Îl puteți citi rapid sau puteți face sublinieri și note pe marginea foilor.

Ordinea subiectelor tratate are o logică în descoperirea domeniului de către un nou venit; pentru unii dintre domniile voastre succesiunea problemelor ar putea părea ciudată sau nefirească. Dar eu cred că e mai naturală așa cum am prezentat-o eu.

Și încă o precizare foarte importantă: oricât de obiectiv și de argumentat am încercat să fiu, toate enunțurile mele păstrează, inevitabil, o doză apreciabilă de subiectivism. Și o aromă de redundanță. Cum zice un bun prieten: „Ca să n-o mai lungim, poate exista, așadar, o anumită redundanță în cuprinsul volumului de față. Și acesta e un lucru normal, dacă ne reamintim în permanență că scrierea unui text literar e ceva subtil și complex, cu ocolișuri, reveniri și viraje. Nu seamănă decât de foarte departe cu prepararea unei specialități culinare, unde lucru­rile pot merge într-un singur sens”.[1]

Vă mulțumesc pentru înțelegere. Lectură plăcută.

După 25 de ani

editor-de-unul-singur-bogdan-hrib-3În 1993 am înființat o companie  pentru că apăruse o lege care permitea înființarea SRL-urilor și pentru că toată lumea care se întâlnea pe stradă vorbea doar despre asta: Ți-ai făcut firmă? Mi-am făcut. Dar el? Și el. Dar ea? Dacă vă aduceți aminte, toate cărțile de vizită erau imprimate cu „general manager” și toate siglele aveau un glob pământesc pe care – deasupra, dedesubt sau în mijloc – tronau literele IMPEX sau EXIM, așadar cu toții eram antreprenori și importator-exportatori.

La început am vrut să avem o agenție de publicitate și poate o tipografie. Editura era ceva subsidiar, oarecum misterios. Până la urmă a rămas doar editura. Acționarii s-au schimbat. Am adunat cam 400-500 de autori și peste 2.000 de titluri în cei 25 de ani. Scuzați-mă, am fost lăudăros.

De atunci multe s-au mai întâmplat: delegații fără rost, certuri stupide, târguri obositoare, zboruri întârziate, apoi procese, crize, falimente, dar și lansări, zâmbete, autografe, una peste alta – pierderi și câștiguri, prieteni și dușmani, succese și dezamăgiri, regrete îngropate în viteză, certuri în familie, victorii mici și mari, înfrângeri triste și crude, și câte și mai câte. Din toate mi-a rămas câte ceva, măcar o mică amintire veselă sau tristă. Și am reușit să umplem câteva biblioteci…

(din Introducere)

Volumul se va lansa la Gala Premiilor Tritonic Bestseller
în 2 martie 2019, ora 11.11
Librăria Mihai Eminescu
București

[1] Ungureanu, Dănuț (2016), Autor de unul singur. Rețete de scriere creativă. București: Tritonic, p. 11.

Ar trebui să găsim o soluție să câștigăm încrederea publicului

Interviu de Michael Haulică publicat în Observatorul Cultural nr. 941.

„Ar trebui să găsim o soluție să câștigăm încrederea publicului”

Ai participat săptămîna trecută, împreună cu Stelian Țurlea, la Tîrgul de carte de la Göteborg. Cine v-a invitat, pe ce criterii ați fost aleși voi doi? Aș vrea să deconspirăm puțin din culisele unei astfel de acțiuni, pentru că prea des auzim „de ce X și nu Y?ˮ sau – adevărul adevărurilor! – „de ce Z și nu eu?ˮ. Poate ar fi bine să se știe că există niște reguli foarte clare, mai ales cînd e vorba de parteneriate externe.

Sigur că sunt reguli. Cel puțin așa știu eu… Una dintre temele principale ale târgului din acest an a fost… Crime fiction. Asta ar fi prima regulă. Apoi am înțeles că și-au dorit autori traduși în suedeză. Aici aveam o problemă. Dar cum în Suedia toată lumea citește și vorbește engleza, ne-a fost oferită o șansă. Doar patru autori după câte știu eu au fost traduși în engleză, iar dintre ei doi știau sigur să o vorbească. Am fost propus. La fel și Stelian Țurlea. Nu știu dacă au fost și alții, dar noi doi am fost acceptați. Am fost foarte mândru să fiu invitat ca unul dintre speakerii târgului de carte. Ca o observație: puțini străini în afară de câteva vedete nordice și celebra Donna Leon.

Sîmbătă ai avut un eveniment pe care l-ai susținut alături de suedeza Lotta Olsson, estonianul Indrek Hargla și elvețianul Marc Voltenauer. Despre ce a fost vorba?

Păi, suedeza Lotta Olsson este o binecunoscută jurnalistă de cultură, specializată în mystery & thriller, cu o rubrică periodică la unul dintre cele două importante cotidiene din Stockholm – Dagens Nyheter. Ea a avut rolul de moderator, pe care și l-a pregătit perfect: am primit din vreme un e-mail cu temele de discuție și ne-am întâlnit cu toții cu o jumătate de oră înainte de eveniment pentru reglajele fine. Subiectul seminarului – aflat în programul festivalului, program tipărit pe care l-am primit prin poștă, acasă, prin luna august! – era „European Crime: Shaping the „perfect” crime novel”. Ei bine, cei trei invitați au avut abordări destul de diferite. Estonianul Infrek Hargla – pe care îl mai întâlnisem la Lyon la super-festivalul francez Quais du Polar, acum vreo doi ani; el este fericitul posesor al mai multor traduceri – scrie noir de epocă, cu acțiunea în Tallinul secolului XVI, pe vremea când se numea Reval și era oraș hanseatic. Elvețianul de limbă franceză Marc Voltenauer (care e pe jumătate suedez, de altfel) compune despre idilicele peisaje alpine elvețiene (unul dintre romanele sale se numește Cine a ucis-o pe Heidi?), iar eu, cu voia dumneavoastră sunt un pic mai urban. Ne-am prezentat cu toții pe larg și cred că i-am făcut curioși pe spectatorii din sală. Am arătat și prezentat în premieră și antologia BalkaNoir, dar voi mai povesti despre ea…  

Continuare pe site-ul revistei Observatorul Cultural.

Măsuri pe termen scurt pentru Filiala USR Proză București

Dragii mei prieteni, colegi și confrați,

Cred că în primul an se pot realiza câteva lucruri… pardon, lucrări… concrete. M-am gândit la cele de mai jos.

Sper să fie clare și concrete.

Vă mulțumesc.

 

  1. Catalogul prozatorilor bucureșteni.

    În format tipărit (format 13 x 20 cm, aproximativ 360 pagini, tipar monocrom), tirajul poate fi modular – cu un prim tiraj de 350 de exemplare, care se va distribui partenerilor actuali și potențiali) și în format online, pe modelul unei platforme wordpress în care se pot modifica informațiile cel puțin (atât ne vom propune inițial) la fiecare trimestru.

    Catalogul va conține pentru fiecare prozator – o fotografie alb negru, un scurt CV (4-5 rânduri), modul prin care poate fi contactat (telefon, email) și o listă a lucrărilor publicate (titlu, ISBN sau ISSN, editură, anul apariției).

    În cazul în care va fi necesar tirajul poate fi suplimentat sau se poate edita o noua ediție revizuită după 6 luni.

  2. Contul de Facebook și Instagram al prozatorilor bucureșteni care va conține informații (cât mai actuale) despre noile volume apărute sau evenimentele la care participă prozatorii bucureșteni. Pentru realizarea mai laborioasă a unui blog se pot accesa proiecte prin finanțări ANCS sau AFCN.
  3. Un volum anual de proză bucureșteană în care se vor atrage ca parteneri alți actori ai pieței culturale. Volumul va conține o selecție tematică sau nu a prozelor autorilor români, de preferință lucrări inedite (format 13 x 20 cm, aproximativ 360 pagini, tipar monocrom), tirajul poate fi modular – cu un prim tiraj de 350 de exemplare, care se va distribui spre vânzare librăriilor.
  4. O publicație literară online cu 4 numere pe an, care să conțină proză inedită, precum și rubricile permanente al unei publicații – editorial, interviu, semnal etc.
« Older posts

© 2021 Bogdan HRIB

Theme by Anders NorenUp ↑