Bogdan HRIB

Idei, cărți, fotografii

Shop my library… again!

Dragi prieteni,

Duminică 10 martie de la ora… 10 mă găsiți la Respiro Lounge (Str Biserica Doamnei nr. 3, București), cu chef de vorbă, cărți mai noi și mai vechi (poate și vreun autograf, dacă solicitați!), ba chiar și cu o duzină de pachete de BLIND DATE WITH A BOOK (o idee a colegei noastre, Rebeca Cojocaru)…

Așadar vă aștept.

Cu prietenie,
Al dumneavostră,
Bogdan Hrib

Review „Filiera grecească” ( vol. I – seria Stelian Munteanu)

Alina Dinu a publicat o frumoasă recenzie la romanul Filiera grecească, pentru care-i mulțumesc!

După expresia „esențele tari se țin în sticluțe mici” vine vorba „poveștilor bogate cuprinse în cărți firave”. Este oare numărul de pagini un principiu după care ne orientăm când alegem următoarea lectură? Vreau să atrag privirile spre povestirile scurte, aceeași sursă de inspirație, cu impact și rezonanță pentru cititor pe care o prezintă și scrierile cuplate cu sute de pagini. Am întâlnit în colecțiile Editurii Tritonic cărți care te fură, în special, prin pasul alert al acțiunii, iar oprindu-mă asupra stilului thriller și polițist, pășesc în aventura precipitată dar nelipsită de complexitatea intrigii, de puterea suspansului și atmosfera tensionată, propusă de personajul Stelian Munteanu.

După ce am trăit frumos povestea din „Ultima fotografie”, Bogdan Hrib (și mulți alții) m-a intrigat în „Domino 2” (pentru că eu nu respect ordinea) cu scenele antrenante ce compun anchetele criminale puse pe seama personajelor sale. „Filiera grecească” vine să completeze curiozitatea mea privind cine este Stelian Munteanu și să îmi împace pofta pentru romanele polițiste. 

Puteți citi întreaga recenzie pe blogul autoarei: Review ”Filiera grecească” ( vol. I – seria Stelian Munteanu) – Bogdan Hrib

Interviul, susținut în studioul publicației online DC News, l-a avut ca partener de discuție pe Val Vâlcu și ca subiect principal romanul polițist. Am vorbit despre piața locală, piața internațională, cum sunt alese subiectele, de ce nu se mai citește, cum se prezintă autorii români de crime și multe altele.

Review ”Ultima fotografie” – Bogdan Hrib

O sensibilă recenzie la romanul Ultima fotografie a fost de curând scrisă de Alina Dinu și publicată pe site-ul Idei la întâmplare.

Mulțumesc!

Ultima fotografie - Bogdan HribNutresc bucurii, stări de visare și împlinire din poveștile pe care le întâlnesc. Dar realitatea e dură și prefer finalurile fericite și pentru asta mă agăț de cărți, de ficțiune. Pe de altă parte firul poveștii îl croim noi înșine, mai un hop, o căzătură, important este să nu ne pierdem speranța și poate în accepțiunea altcuiva este exemplul perfect pentru o viață dacă nu fericită atunci trăită. Încerc să văd partea plină a paharului, să nu mă rătăcesc în durerea provocată de oprirea bruscă a timpului pentru unele suflete și să invoc în continuare putere din vorbele „niciodată nu este prea târziu” – pentru fericire, liniște, pentru iubire.

Mă străbat mici regrete cu fiecare carte, implicit autor, pe care am întârziat să le descopăr. Nu e general valabil, însă, din cele mai recente alegeri și lecturi, am rămas cu sufletul plin. Pentru această satisfacție port o undă de tristețe pentru că nu am avut inspirația să o provoc mai cu grabă; dar nici nu mă pot învinovăți peste măsură, lumea cărților este una expansivă și cum mai repede să te decizi?

Toată recenzia poate fi citită online la adresa: ideilaintamplare.blogspot.com.

Filiera grecească – Bogdan Hrib

O recenzie la romanul Filiera grecească, ajuns la ediția a IV-a, despre care scriitorul Quentin Bates a spus: „Daca această carte este aroma exactă a noir-ului balcanic, să sperăm că mai sunt multe de venit.”, a fost publicată pe site-ul Cititor Necunoscut.

Mulțumesc!

Filiera grecească – Bogdan Hrib Când pleci în vacanță în Grecia și singura așteptare pe care o ai este să te odihnești, ca măcar un lucru din viața ta să meargă bine… Cam așa își începe vacanța în Paralia jurnalistul / purtătorul de cuvânt al Poliției Judiciare Stelian Munteanu. Doar că relaxarea nu ține mult, de pe copertă aflăm acest lucru. O crimă îl face pe Stelian Munteanu să muncească chiar din hotelul unde este cazat, căci necazurile au talentul de a te urmări pe unde te duci.

Filiera grecească este primul volum din seria Stelian Munteanu, care îl are în prim plan pe jurnalistul / anchetatorul de nevoie / purtătorul de cuvânt al Poliției Judiciare. Divorțat, muncește prea mult, inteligent, direct, cu mult umor sau ironie pură. Ți-l poți imagina cu ușurință personajul central al unui serial cu anchete polițienești, crime și furturi, are charismă și ceva familiar, care te face să îți dorești să îi afli povestea până la capăt. Judecând după grosimea următoarelor volume din serie, realizezi că Filiera grecească este doar aperitivul, scurtă introducere în cariera sa de anchetator forțat de situație.

Toată recenzia pooate fi citită pe CititorNecunoscut.ro.

Quais du Polar 2019 – invazia românească

În acest an, la cel mai important festival de polar (englezii ar zice – Crime Fiction sau, chiar, Noir) Quais du Polar de la Lyon vom avea o invazie de autori și editori români.
George Arion, Bogdan Teodorescu și Lucian Dragoș Bogdan, împreună cu editorii Alex Arion de la Crime Scene și eu, reprezentând Tritonic. Lucia Verona va fi și ea acolo, ca și familia de universitari și traducători Courriol. Și o mulțime de autori francezi, islandezi și britanici pe care abia aștept să-i revăd.

Mica mea nefericire (aproape eternă) tot ca editor am fost invitat…
Pe curând.

Invitațion Bogdan Hrib

Editor de unul singur, un volum cu povești despre 25 de ani de editare de carte

Argument
De ce e necesar acest volum?

Câteva idei de început

editor-de-unul-singur-bogdan-hrib-1Întrebarea este lipsită de sens. Acest volum nu este necesar nimănui.

Se poate trăi foarte bine și fără a fi citit aceste rânduri, tot așa cum se poate trăi în liniște și pace fără vreo carte citită.

În plus, această carte este – o recunosc cu sinceritate – un pansament pentru orgoliul meu de editor venerabil.

Volumul cuprinde un cocktail neomogen de date și enunțuri despre piața națională de carte, dar și despre cea internațională, citate și considerațiuni ale unor colaboratori importanți – majoritatea (confirm) prieteni vechi. Mai cuprinde și idei, soluții și aprecieri decantate între 1993 și ziua de azi, precum și mici povestioare vesele, dar și triste petrecute în lumea cărților.

Acest volum nu este o poveste, dar nici un volum academic scorțos și insipid.

Îl puteți citi rapid sau puteți face sublinieri și note pe marginea foilor.

Ordinea subiectelor tratate are o logică în descoperirea domeniului de către un nou venit; pentru unii dintre domniile voastre succesiunea problemelor ar putea părea ciudată sau nefirească. Dar eu cred că e mai naturală așa cum am prezentat-o eu.

Și încă o precizare foarte importantă: oricât de obiectiv și de argumentat am încercat să fiu, toate enunțurile mele păstrează, inevitabil, o doză apreciabilă de subiectivism. Și o aromă de redundanță. Cum zice un bun prieten: „Ca să n-o mai lungim, poate exista, așadar, o anumită redundanță în cuprinsul volumului de față. Și acesta e un lucru normal, dacă ne reamintim în permanență că scrierea unui text literar e ceva subtil și complex, cu ocolișuri, reveniri și viraje. Nu seamănă decât de foarte departe cu prepararea unei specialități culinare, unde lucru­rile pot merge într-un singur sens”.[1]

Vă mulțumesc pentru înțelegere. Lectură plăcută.

După 25 de ani

editor-de-unul-singur-bogdan-hrib-3În 1993 am înființat o companie  pentru că apăruse o lege care permitea înființarea SRL-urilor și pentru că toată lumea care se întâlnea pe stradă vorbea doar despre asta: Ți-ai făcut firmă? Mi-am făcut. Dar el? Și el. Dar ea? Dacă vă aduceți aminte, toate cărțile de vizită erau imprimate cu „general manager” și toate siglele aveau un glob pământesc pe care – deasupra, dedesubt sau în mijloc – tronau literele IMPEX sau EXIM, așadar cu toții eram antreprenori și importator-exportatori.

La început am vrut să avem o agenție de publicitate și poate o tipografie. Editura era ceva subsidiar, oarecum misterios. Până la urmă a rămas doar editura. Acționarii s-au schimbat. Am adunat cam 400-500 de autori și peste 2.000 de titluri în cei 25 de ani. Scuzați-mă, am fost lăudăros.

De atunci multe s-au mai întâmplat: delegații fără rost, certuri stupide, târguri obositoare, zboruri întârziate, apoi procese, crize, falimente, dar și lansări, zâmbete, autografe, una peste alta – pierderi și câștiguri, prieteni și dușmani, succese și dezamăgiri, regrete îngropate în viteză, certuri în familie, victorii mici și mari, înfrângeri triste și crude, și câte și mai câte. Din toate mi-a rămas câte ceva, măcar o mică amintire veselă sau tristă. Și am reușit să umplem câteva biblioteci…

(din Introducere)

Volumul se va lansa la Gala Premiilor Tritonic Bestseller
în 2 martie 2019, ora 11.11
Librăria Mihai Eminescu
București

[1] Ungureanu, Dănuț (2016), Autor de unul singur. Rețete de scriere creativă. București: Tritonic, p. 11.

Ultima fotografie – Bogdan Hrib – Editura Tritonic -recenzie

Gabriela Rădulescu a scris pentru site-ul Literatura pe tocuri o recenzie la romanul Ultima fotografie. Îi mulțumesc foarte mult!

Cîteva pasaje din această recenzie:

„Deși autorul a scris în cea mai mare parte romane polițiste, cartea “Ultima fotografie” descrie o înlănțuire de evenimente axate mai degrabă pe trăirile psihice ale personajului principal”

Ultima fotografie - Bogdan Hrib„Alexandru Zaharia este un fost fotograf care, ajuns la 50 de ani, simte că le-a trăit pe toate și că nu a trăit nimic. După două căsnicii eșuate care au lăsat în urmă doi copii, el simte că este un om ratat și că vrea să evadeze din lumea în care parcă este captiv. Decide să se refugieze într-o croazieră de lux care să îl izoleze de realitatea dezamăgitoare, însă acolo are (ne)șansa să întâlnească o fostă colegă din clasa a II-a, Diana Anton, care îi mărturisește că el a fost prima ei dragoste. Cei doi încep o serie de întâlniri care au ca efect mărturisirile celor doi, unul în fața celuilalt. Fiecare dintre ei simte că are ceva pe suflet și că vrea să se descarce de toți demonii pe care îi poartă, să fugă pe o insulă pustie unde nu îl aude nimeni și să urle cu fiecare moleculă a plămânilor suferința sa. Însă din păcate destinul i-a adus pe amândoi pe acest vas pe care vor trebui să învețe să trăiască cu mai mult (sau mai puțin) decât planificaseră inițial.”

Ultima fotografie, de Bogdan Hrib
Editura Tritonic, 2015
Colecția Serie de autori

Ar trebui să găsim o soluție să câștigăm încrederea publicului

Interviu de Michael Haulică publicat în Observatorul Cultural nr. 941.

„Ar trebui să găsim o soluție să câștigăm încrederea publicului”

Ai participat săptămîna trecută, împreună cu Stelian Țurlea, la Tîrgul de carte de la Göteborg. Cine v-a invitat, pe ce criterii ați fost aleși voi doi? Aș vrea să deconspirăm puțin din culisele unei astfel de acțiuni, pentru că prea des auzim „de ce X și nu Y?ˮ sau – adevărul adevărurilor! – „de ce Z și nu eu?ˮ. Poate ar fi bine să se știe că există niște reguli foarte clare, mai ales cînd e vorba de parteneriate externe.

Sigur că sunt reguli. Cel puțin așa știu eu… Una dintre temele principale ale târgului din acest an a fost… Crime fiction. Asta ar fi prima regulă. Apoi am înțeles că și-au dorit autori traduși în suedeză. Aici aveam o problemă. Dar cum în Suedia toată lumea citește și vorbește engleza, ne-a fost oferită o șansă. Doar patru autori după câte știu eu au fost traduși în engleză, iar dintre ei doi știau sigur să o vorbească. Am fost propus. La fel și Stelian Țurlea. Nu știu dacă au fost și alții, dar noi doi am fost acceptați. Am fost foarte mândru să fiu invitat ca unul dintre speakerii târgului de carte. Ca o observație: puțini străini în afară de câteva vedete nordice și celebra Donna Leon.

Sîmbătă ai avut un eveniment pe care l-ai susținut alături de suedeza Lotta Olsson, estonianul Indrek Hargla și elvețianul Marc Voltenauer. Despre ce a fost vorba?

Păi, suedeza Lotta Olsson este o binecunoscută jurnalistă de cultură, specializată în mystery & thriller, cu o rubrică periodică la unul dintre cele două importante cotidiene din Stockholm – Dagens Nyheter. Ea a avut rolul de moderator, pe care și l-a pregătit perfect: am primit din vreme un e-mail cu temele de discuție și ne-am întâlnit cu toții cu o jumătate de oră înainte de eveniment pentru reglajele fine. Subiectul seminarului – aflat în programul festivalului, program tipărit pe care l-am primit prin poștă, acasă, prin luna august! – era „European Crime: Shaping the „perfect” crime novel”. Ei bine, cei trei invitați au avut abordări destul de diferite. Estonianul Infrek Hargla – pe care îl mai întâlnisem la Lyon la super-festivalul francez Quais du Polar, acum vreo doi ani; el este fericitul posesor al mai multor traduceri – scrie noir de epocă, cu acțiunea în Tallinul secolului XVI, pe vremea când se numea Reval și era oraș hanseatic. Elvețianul de limbă franceză Marc Voltenauer (care e pe jumătate suedez, de altfel) compune despre idilicele peisaje alpine elvețiene (unul dintre romanele sale se numește Cine a ucis-o pe Heidi?), iar eu, cu voia dumneavoastră sunt un pic mai urban. Ne-am prezentat cu toții pe larg și cred că i-am făcut curioși pe spectatorii din sală. Am arătat și prezentat în premieră și antologia BalkaNoir, dar voi mai povesti despre ea…  

Continuare pe site-ul revistei Observatorul Cultural.

Patimile doamnei ministru în revista Arca

În revista „Arca”, ce apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România, filiala Arad, criticul literar Felix Nicolau publică o recenzie a romanului Patimile doamnei ministru. Istoriile care nu se repetă, în cadrul rubricii Lecturi paralele.

Patimile doamnei ministru. Istoriile care nu se repetă„Pentru mine este evident că Patimile doamnei ministru. Istoriile care nu se repetă este cel mai bun roman al lui Bogdan Hrib, dintre cele pe care le-am citit. Îmi fundamentez această afirmaţie pe multiplele calităţi ale cărţii: încărcătură istorică, cosmopolitism, diverse unghiuri de atac narativ, naraţiune dialogică, ba chiar heteroglosică, scriitură eficientă ş.a.m.d.

Acest al cincilea volum din seria Stelian Munteanu este în intenţie un thriller iar în realizare artistică şi profunzime psihologică un roman mainstream. Acţiunea debutează pe 30 de cembrie 2013, la Copenhaga, cu descoperirea unui bătrân împuşcat în inimă. Premisele suspansului sunt solid formulate, dar mai ales sunt dublate de o bună cunoaştere a contextului socio-geografic, a istoriei şi a vieţii în general: „în ţările nordice se vorbeşte mai puţin. Aici doar clima vorbeşte”.

Ceea ce contează este că B. Hrib se ridică fără probleme la nivelul maeştrilor prozei thriller şi detectivistice. Dincolo de menţinerea suspansului, ies în evidenţă rafinamentul şi cunoaşterea perfectă a pârghiilor narative. Romanul are gust, savoare şi expresivitate. Adâncimile psihologice nu lipsesc nici ele iar cunoaşterea culturală mediată, dar şi cea nemijlocită a istoriei recente îi asigură romanului o latură de letopiseţ. Dulci et utile, aşadar, preceptul clasic care implică şi excepţionale calităţi de observator al detaliilor care fac diferenţa.”

 

Patimile doamnei ministru, de Bogdan Hrib
Al cincilea volum din seria Stelian Munteanu
Colectia: Thriller & Mystery
ISBN: 978-606-749-117-3
Format: 13×20 cm, 286 pag
Aparitie: 2016, Noiembrie

« Older posts

© 2019 Bogdan HRIB

Theme by Anders NorenUp ↑