Bogdan HRIB

Idei, cărți, fotografii

Autor: Bogdan Hrib (page 1 of 5)

Recenzie la „Editor de unul singur”

Pe blogul Cititor necunoscut a fost publicată o recenzie la volumul Editor de unul singur, Management în industria cărții, editura Tritonic, 2018, colecția Smart Books, sunt titlul: Editor de unul singur – Bogdan Hrib [recenzie].

Mulțumesc mult, cititor necunoscut! (de fapt, cititoare necunoscută!)

Cîteva paragrafe:

Pe Bogdan Hrib l-am cunoscut întâi ca autor, prin Filiera grecească, cu detectivul său de nevoie, Stelian Munteanu. Apoi, încet-încet, am aflat despre editorul Bogdan Hrib, cel care ține pe picioare Editura Tritonic de 25 de ani, promovează genul Noir la noi în țară, promovează autori noi, tinere talente, predă studenților și asigură specialiștilor pe anumite domenii (comunicare, media, științe sociale) mijloace pentru a-și publica lucrările de specialitate.

Mi-am dorit să citesc Editor de unul singur. Management în industria cărții. Idee, manuscris, autor, editură, carte, bibliotecă, librărie, cititor, încă de când a fost anunțată apariția ei, căci aveam garanția că este scrisă din punctul de vedere a unui om care a trăit pe propria piele toate aceste experiențe. Nu este o documentare din exterior, ci este expertiza unei persoane care asta a trăit în ultimul sfert de secol. Și Bogdan Hrib este omul care le face pe toate cu pasiune, este de ajuns să vedeți acest interviu cu el, pentru a înțelege despre ce vorbesc.

Restul recenziei, online, pe blogul cititoarei necuoscute.

Editor-de-unul-singur_rgb

Despre Newcastle NOIR

Am publicat în Blogul Fanului Science-Fiction un articol despre Newcastle NOIR. Începutul puteți să-l citiți aici, iar restul pe blogsf.wordpress.ro sub titlul Despre Newcastle NOIR doar de bine…

Ar fi teribil de greu să încerc să rescriu acum în minte și pe ecran povestea celor două zile și jumătate – dense, bogate, colorate, aromate – care au constituit festivalul Newcastle Noir în 2019.

Înainte de toate, câteva vorbe despre un oraș cu arhitectură eclectică – victoriană combinată cu oțel și sticlă, cu trecut industrial – fostă capitală a cărbunelui, cu bărbați bine proporționați, ușor tatuați pe ici, pe colo și colecționari de pahare de bere, dar  și tinere petrecărețe în rochițe diafane pe un frig de toamnă cu rafale nervoase de vânt.

Newcastle NOIR

Dar și cu una dintre cele mai vechi societăți literare din Marea Britanie și cu siguranță din lume – LIT & PHIL, fondată în 1825. Bibliotecă independentă LIT & PHIL adăpostește peste 170.000 de volume într-o clădire victoriană și are peste 2.000 de membri.

Până anul trecut, Newcastle Noir a fost găzduit de LIT & PHIL, din 2019 – bănuiesc că motivele au fost cele legate de spațiu și numărul tot mai mare al invitaților – festivalul s-a mutat la CITY LIBRARY, o clădire nouă din sticlă și metal, uriașă (cam o treime din Biblioteca Națională a României!) și aflată chiar în centrul comercial al orașului.

Tot articolul pe Blogul fanului science-fiction.

Convorbire cu Bogdan Hrib

În numărul 970 a revistei Observatorul Cultural, Michael Haulică publică un interviu cu mine sub titlul Mistere, fantezii, sefeuri. „Poate că a fost prea mult nord în ultimii zeci de ani…“. Mulțumesc, Mike!

MICHAEL HAULICĂ: Bogdan Hrib, ai fost la Göteborg, la Tîrgul de carte, cu Stelian Țurlea, ai fost la Lyon, la Festivalul Quais du polar, cu George Arion, Lucian-Dragoș Bogdan și Bogdan Teodorescu, ai fost la Newcastle Noir, cu Anamaria Ionescu și Teodora Matei, ai fost la Tîrgul de carte de la Salonic, cu Lucian-Dragoș Bogdan, iar George Arion și Bogdan Teodorescu au fost la Nantes. S-au cam adunat. Să fie toate astea începutul unei frumoase prietenii între literatura polițistă românească și cea europeană?

BOGDAN HRIB: Cam da, dar pentru început să precizăm că „a fi” la un tîrg înseamnă să pui osu’ la muncă, adică te chinui să vorbești în limba locală, într-un panel (scenă, 3-4 invitați, moderator, temă dată, 45-50 min) în fața unei săli cu public plătitor, care, cred eu, chiar așteaptă informații, umor, show chiar. La Newcastle prețul pentru un singur panel era 4 lire, iar pentru tot weekendul 80 de lire. Așadar publicul chiar aștepta ceva pentru banii ăștia.

MH: Și a primit?

BH: Eu zic că da. Suntem destul de buni vorbitori, iar spontaneitatea cea mai bună e cea… pregătită. Iar umor avem, cel puțin umor de situație și de limbaj. Prietenia dintre Crime fiction-ul românesc și cel european (Să zic și eu cum se vede/ aude pe la TV: … și nu numai! Adică nu numai european, pentru că la Newcastle ne-au urmărit și neo-zeelandezii… Și le-am plăcut atît de mult, încît cred că în 2021 vom face un… show pe la ei pe acasă, la festivalul local!) e abia în faza de tatonare, de cunoaștere și de recunoaștere. Drumul e încă lung, pentru că deocamdată avem prea puține volume traduse, dar cel mai important pas e următorul: s-a auzit de noi… #TeamRomania se plimbă pe Twitter și pe Instagram și pe bloguri – iar unele dintre ele ne-au promis articole detaliate în perioada următoare.

MH: Cum v-au perceput scriitorii și publicul cu care ați venit în contact? Ce i-a interesat despre literatura polițistă românească?

BH: Publicul britanic și cel nordic (poate că un pic mai puțin cel francez, care-mi pare mai conservator și mai ermetic!) sîntfoarte dornice să audă voci cu alte tonalități, vieți cu alte probleme și priorități, povești stranii sau exotice despre lupta pentru supraviețuire în comunismul-dictatură, dar mai ales povești despre neînțelesul și întortocheatul drum (lung de altfel) de la statul omniprezent și omnipotent la un capitalism normal și modern, aflat și el la o răscruce inevitabilă. Uau, am zis-o cam amețită. De fapt suntem guralivi și simpatici, oameni de viață și de gașcă, așadar toți ne plac. Și nu suntem modești pentru că modestia oricum nu se poartă printre scriitori.

Interviul poate fi citit online: Mistere, fantezii, sefeuri. „Poate că a fost prea mult nord în ultimii zeci de ani…“

Pe surse. Johana Gustawsson apare în România. BLOCK 46

Johana GustawssonJohana Gustawsson locuiește la Londra împreună cu  cei 3fii și soțul ei. Bunicul ei, Simon Lagunas, a fost deportat de către naziști. Aclamat de cititori și salutat de critică, Block 46, primul ei roman reînvie memoria crimelor naziste. A fost încununat cu mai multe premii.

În exclusivitate primele rânduri ale romanului:

Joi 7 noiembrie 2013.

 

            Trei lanterne brăzdau groapa.

            Un dreptunghi perfect. Un metru treizeci lungime, cincizeci centimetri lățime. Pe măsură.

            Ridică lopata, o încarcă cu pământ și presară peste groapă. O singură lopată și picioarele sunt deja acoperite; nu se mai văd decât degetele de la picioare. Degete fine ca pietricelele, reci ca gheața, pe care și-ar dori să le atingă cu vârful degetelor sale.

            Fine și reci.

Aruncă încă o lopată de pământ umed pe burtă, care se depune la marginea cutiei toracice, în buric; surplusul cade pe alături. Încă niște lopeți și va fi terminat.

            Repede, spune odată, povestea.

            Brusc, aruncă lopata și își acoperă urechile cu mâinile înmănușate pline de noroi.

– O s-o închizi, da?

            A aruncat cuvintele printre fălcile încleștate de furie.

– Nu, nu, nu, nu! Încetează să mai urli! Încetează!

            Îngenunchează lângă groapă și își lipește mâna de buzele palide.

– Sst. Sssssst, am spus…

            Mângâie cu nasul micuțul obraz înghețat.

– Da… da… de acord… îți cânt, cântecelul tău. Vreau să-ți cânt Imse Vimse[1], dar tu să taci. Ai înțeles?

            Se ridică și își scutură pantalonii.

– Un micuț păianjen, pe burlan urca…

            Apucă lopata și toarnă o grămadă de pământ peste piept. Acesta pătrunde în crestătura deschisă care continuă de la bărbie până la stern.

– Însă ploaia rece, îl împiedica…

            O lopată de pământ peste chip. Se răspândește pe frunte, acoperă părul și alunecă în cavitățile oculare.

– Dar drăguțul soare, norii i-a gonit.

            Pământul se împrăștie peste corpul ca de marmură în ritmul cântecelului.

            Tasează și nivelează ultimul strat, apoi tapetează mormântul cu frunze ruginii de iarnă cu un gest plin de aroganță artistică. Se retrage fără să-și ia ochii de la mormânt, revine pe poziție și rearanjează câteva frunze cu vârful piciorului.

            Își șterge lopata de mâna înmănușată, pune lanternele în husă, își scoate mănușile, le scutură, apoi aranjează instrumentele unul câte unul în geantă.

            Când își aruncă geanta pe umăr, aude trăncănitul tipic al papagalilor cu guler trandafiriu. Se povestește că aceste păsări exotice au scăpat de la studiourile cinematografice Shepperton, din Surrey, în timpul filmării Reginei africane cu Bogart, laureatul premiului Oscar, în 1951. Dar, niciun papagal nu a fost adus, de fapt, pentru filmările realizate la studiourile din Isleworth. Așadar, de unde vin acești papagali?

            Se oprește o secundă și caută penajul verde-măr în noaptea întunecată. Nu aude decât freamătul aripilor.

            Are nevoie, într-adevăr, de un al doilea binoclu cu vedere nocturnă. Nu mai poate lucra cu lanterne, e mult prea periculos; va plăti scump pentru imprudențele astea dacă nu se organizează mai bine.

            Scoate felinarul din hanorac și o ia la drum

 

[1] Cântecel pentru copii, Itsy Bitsy Spider.

O anchetă despre provocările traducerii și publicării literaturii române în spațiul francez

Eli Bădică mi-a trimis câteva întrebări privind: „provocările traducerii și publicării literaturii române în spațiul francez”. Răspunsurile mele pot fi citite online, pe site-ul Bookaholic.ro. Au mai răspuns: Ana Antonescu, Florica Ciodaru-Courriol, Mariana Cojan Negulescu, Bogdan Ghiu, Nicolae Tzone și Olimpia Verger.

Cred că ar fi multe de scris și de spus, așa că o să încerc să-mi ordonez ideile:

– Provocările traducerii și, implicit, publicării literaturii române sunt prezente nu numai în spațiul francez. Chiar dacă piața britanică sau cea nordică sunt diferite, și nu puțin, autorii români sunt la fel de greu de regăsit.

– Îmi va fi greu să-mi spun o părere în zone ale pieței de carte pe care nu le cunosc. Așadar, mă voi concentra pe zona ficțiunii de gen, mai concret în aria delimitată de ceea ce francezii numesc polar, anglo-americanii mystery & thriller, nordicii… noir, iar noi (destul de inconsistent și incomplet) literatură polițistă.

– Piața de polar franceză a cunoscut în ultimii ani o dezvoltare explozivă (aproape toate editurile importante au o colecție bogată), iar după participarea la Livre Paris, am avut onoarea de a fi invitat la cel mai mare festival de gen din Franța – Quais du Polar de la Lyon.

ancheta-traduceri-livre-paris-2019

Articolul poate fi citit în întregime online: Anchetă despre provocările traducerii și publicării literaturii române în spațiul francez.

Înterviu în Literomania, de Michael Haulică, despre Quais du Polar

Pe platforma literară independentă Literomania.com puteți citi un interviu cu mine luat de scriitorul Michael Haulică, sub titlul Polar Connection.

quais-du-polar-2019

Tocmai s-a încheiat, la Lyon, Quais du Polar, cel mai important festival de literatură polițistă din Franța. România a fost reprezentată de trei scriitori –  George Arion, Lucian-Dragoș Bogdan, Bogdan Teodorescu – și trei editori – Alexandru Arion (Crime Scene Press), Bogdan Hrib (Tritonic), Magda Mărculescu (Trei).

Michael Haulică: Bogdan Hrib (și mă adresez și scriitorului, și editorului, așa cum presupun că nici editorul Bogdan Hrib nu l-a lăsat acasă pe scriitorul Bogdan Hrib), la cîte evenimente oficiale, din program, au participat scriitorii și editorii români?

Bogdan Hrib: Festivalul Quais du Polar are două părți. Una vizibilă, publică, seminarii, conferințe, sesiuni de autografe pentru vizitatori și fani – parte care se desfășoară sîmbătă și duminică (30 și 31 martie) și una mai… misterioasă, profesională „Polar Connection” (cam cum știm noi că sînt zonele unde se negociază drepturile în tîrgurile mari de carte!) – vineri 29.

Așadar, prima întîlnire românească a fost pe 29 martie – „Reflectorul pe romanul polițist românesc” (Coup de projecteur sur le polar en Roumanie) cu editorii Alexandru Arion (Crime Scene Press), Magdalena Mărculescu (Trei), eu pentru Tritonic, precum și autorii George Arion, Lucian-Dragoș Bogdan și Bogdan Teodorescu. Întîlnirea a fost moderată de Marie Pannetier de la Institutul Francez din București.

Apoi sîmbătă, cu public, întîlnirea „Europenele 2019: Scrutinul negru” (Europeennes 2019: le scrutin noir) pe tema rolului în care ficțiunea și autorii de… noir îl au în actuala Europă confruntată cu Brexit-ul. Au participat: Bogdan Teodorescu, Antti Tuomainen din Finlanda (tradus la noi de Trei), Leif Davidsen din Danemarca, D.B. John din Marea Britanie și Olivier Truc (Franța). Lucian și cu mine n-am mai apucat să intrăm pentru că a fost o coadă uriașă, iar locurile s-au umplut cu jumătate de oră înainte de începere.

Pe seară, tot sîmbătă, George Arion a prezentat filmul „Cîini” al lui Bogdan Mirică. Un alt film românesc, prezentat de Bogdan Teodorescu, a fost „Fixeur” regizat de Adrian Sitaru.

Duminică 31 martie festivalul a reînceput la ora 10 cu… „O primăvară românească” (Un printemps roumain), despre literatura mystery & thriller – pardon, polar – românească, cei trei autori George Arion, Lucian-Dragoș Bogdan și Bogdan Teodorescu au fost moderați de jurnalistul francez Alain Leauthier.

Sperînd că nu am fost plicticos ar mai fi de adăugat că cei doi autori deja traduși în Franța – George Arion și Bogdan Teodorescu au dat autografe în holul central al Palatului Bursei unde era organizată o uriașă librărie ad-hoc.

MH: Presupun că ați participat și la evenimentele altor scriitori, era și păcat să n-o faceți. Pe cine ați urmărit, cu cine ați discutat? Cum sînt scriitorii care vînd milioane de exemplare în toată lumea?

Tot interviul se poate citi online: Zale Noir la Polar.

Review „Somalia, mon amour” – Bogdan Hrib, Sofia Matei (vol. III – seria Stelian Munteanu)

O nouă recenzie de Alina Dinu, de data asta la romanul Somalia, mon amour scris la patru mâini, alături de Sofia Matei și publicat la editura Tritonic. Recenzia a fost publicată pe blogul Idei la întâmplare.

Somalia, Mon Amour. Editia a II-a Bogdan Hrib„Scrierile lui Bogdan Hrib nu îmi mai sunt străine și cu cât mă afund în poveștile create cu atât îi apreciez stilul și caut mai mult. Cărțile sale propun o imagine vie, a unei realități posibile, ceea ce nu poate decât să te fascineze, și fără mari artificii, exprimări alambicate, acțiunea este un șir interminabil de suspans și intrigare, colorată cu romantism fin. Raportându-mă în cazul de față la seria Stelian Munteanu, volumele precedent prezentate (Filiera greceascăBlestemul manuscrisului) au construit pagină cu pagină un univers ficțional al genului mystery & thriller ce se numără printre preferate, punând viață într-un personaj ce urmează calea mai mult decât interesantă a scenei detectiviste. Stelian Munteanu este în prezent portretul masculin al spionajului românesc, din punct de vedere personal, raportat la cărțile de gen pe care le-am citit, însă fără a discredita protagoniștii altor povești, căci în curând voi așeza cu siguranță pe podium și alte nume. Romanele noir ale lui Bogdan Hrib mi-au deschis orizontul, așadar nu pot controla comparațiile, involuntare, pe care le fac chiar și cu romane ale unor cunoscuți autori străini. Lucru rău sau bun, ce depinde de perspectivă, seria Stelian Munteanu este un punct de referință.” – Alina Dinu, Idei la întâmplare


Fantomele unui trecut indepartat reapar in zilele noastre. Pirateria, desueta ocupatie in secolul 21, loveste coastele Somaliei. Nave sechestrate si marinari romani luati ostatici. Sofia Matei are misiunea de a elibera cetatenii romani. Dar Sofia il cunoaste pe Stelian si intre ei se naste o relatie.

In timp ce forte navale si aeriene internationale incearca sa stavileasca valul de acte pirateresti, interese economice si politice genereaza noi conflicte. Vechile retele de informatii se intersecteaza cu cele noi, de dupa caderea comunismului. Sofia este rapita si tradata. Stelian Munteanu este impins sa intervina. Mihail Sergheevici Puskin pare ca stapaneste jocul. Locotenent-comandorul Jason Donovan viseaza ca flota multinationala e un fel de cavalerie a vestului salbatic. Pentru cine lucreaza profesorul? Mai traieste Jean-Baptiste? Old-boys se regrupeaza, clanurile somaleze se pregatesc de lupta.

Iubiri si dezamagiri, intrigi si rapiri, operatiuni secrete si confruntari militare, pe fundalul unei Africi sarace si exotice, o Africa a intereselor economice, a razboaielor religioase, a triburilor si a Kalasnikovului…

Review „Blestemul manuscrisului” – Bogdan Hrib, Răzvan Dolea (vol. II – seria Stelian Munteanu)

Pe blogul Idei la întâmplare, Alina Dinu publică o recenzie, pentru care-i mulțumesc mult, la romanul Blestemul manuscrisului.

02_Blestemul-manuscrisului_rgb

Nu este rost de filosofie, ci de trecere în revistă a unei variante mai plăcută și stilizată a povestirii unor fapte istorice prin intermediul unei cărți bune, carte care dacă nu îți trezește cunoștințele legate de subiect, atunci sigur ți le pune sub o lumină favorabilă a interesului. Pentru mine alăturarea ficțiunii faptelor reale oferă un melanj intrigant și dispune de factorul de atenție care mi-ar lipsi în alte circumstanțe, pentru că mai mult sau mai puțin rușinată, istoria nu este punctul meu forte, dar îmi regăsesc totuși plăcerea pentru misterele veacurilor de mult apuse în cărți precum cea scrisă de Bogdan Hrib și Răzvan Dolea.

[..]

„Blestemul manuscrisului” nu duce lipsă de nimic la capitolul general carte de ficțiune. Protagonistul, Stelian Munteanu, s-a instalat deja confortabil pe lista personajelor îndrăgite, iar aventurile lui, de tot soiul, pentru că este un bărbat nestatornic, sunt palpitante și interesant de descoperit. Bineînțeles că cei doi autori au făcut o echipă formidabilă și pe lângă scenariul demn de Bogdan Hrib, cel conturat de Răzvan Dolea nu este mai prejos, rezultând într-o carte căreia nu îi găsești elemente care să nu îți placă.

Shop my library… again!

Dragi prieteni,

Duminică 10 martie de la ora… 10 mă găsiți la Respiro Lounge (Str Biserica Doamnei nr. 3, București), cu chef de vorbă, cărți mai noi și mai vechi (poate și vreun autograf, dacă solicitați!), ba chiar și cu o duzină de pachete de BLIND DATE WITH A BOOK (o idee a colegei noastre, Rebeca Cojocaru)…

Așadar vă aștept.

Cu prietenie,
Al dumneavostră,
Bogdan Hrib

Review „Filiera grecească” ( vol. I – seria Stelian Munteanu)

Alina Dinu a publicat o frumoasă recenzie la romanul Filiera grecească, pentru care-i mulțumesc!

După expresia „esențele tari se țin în sticluțe mici” vine vorba „poveștilor bogate cuprinse în cărți firave”. Este oare numărul de pagini un principiu după care ne orientăm când alegem următoarea lectură? Vreau să atrag privirile spre povestirile scurte, aceeași sursă de inspirație, cu impact și rezonanță pentru cititor pe care o prezintă și scrierile cuplate cu sute de pagini. Am întâlnit în colecțiile Editurii Tritonic cărți care te fură, în special, prin pasul alert al acțiunii, iar oprindu-mă asupra stilului thriller și polițist, pășesc în aventura precipitată dar nelipsită de complexitatea intrigii, de puterea suspansului și atmosfera tensionată, propusă de personajul Stelian Munteanu.

După ce am trăit frumos povestea din „Ultima fotografie”, Bogdan Hrib (și mulți alții) m-a intrigat în „Domino 2” (pentru că eu nu respect ordinea) cu scenele antrenante ce compun anchetele criminale puse pe seama personajelor sale. „Filiera grecească” vine să completeze curiozitatea mea privind cine este Stelian Munteanu și să îmi împace pofta pentru romanele polițiste. 

Puteți citi întreaga recenzie pe blogul autoarei: Review ”Filiera grecească” ( vol. I – seria Stelian Munteanu) – Bogdan Hrib

« Older posts

© 2019 Bogdan HRIB

Theme by Anders NorenUp ↑