Bogdan HRIB

Idei, cărți, fotografii

Author: Bogdan Hrib

Bancherul Diavolului

Argument pentru Noir de București

Despre București

M-am născut în București și m-am jucat pe asfalt aproape toate verile. Și iernile. N-am avut cheia de gât pentru că aveam o bunică atentă să mă crească așa cum trebuie. Am jucat hoții și vardiștii printre tufele dintre blocuri, mânuind o pușcă cu dopuri, care costase uriașa sumă de 50 de lei. Mai mare fiind, am pedalat prin parcul IOR sau Titan, am văzut toate filmele de la Gloria sau de la cinematografele de pe Bulevard.

Am iubit Bucureștiul de când mă știu, câteodată l-am urât, niciodată nu l-am disprețuit. Mi-amintesc bărbații eleganți, care se salutau prin ridicarea pălăriilor, prin anii ’70, mi-amintesc cutremurul, apoi criza benzinei și regula numerelor de înmatriculare cu soț sau fără soț din anii ’80, evenimentele din ’89 sau din ’90, frenezia antreprenorială a ultimului deceniu al mileniului trecut și criza de după 2008, traficul auto și poluarea culturală din ultimii ani. Multe istorii, vesele sau triste, stupide, dramatice, fatale pentru unii, providențiale pentru alții.

Bucureștiul e un clasor de povești și un malaxor de personalități. E un univers cu reguli proprii. Nu e neapărat frumos sau curat. Dar eu îmi iubesc orașul. Și, mai ales, îl înțeleg. Această antologie e dedicată orașului meu, ca o speranță pentru vremuri mai bune, mai cuminți și mai culte.

Despre antologie

Noir de BucurestiAcum câțiva ani, George Arion și cu mine am înjghebat o antologie, tradusă cu greu în engleză. S-a numit Romania Noir. Doream să arătăm străinilor că și la noi se scrie bine mystery & thriller.

De atunci am avut un vis. Acest vis – al unui nou buchet de povești, doar ale capitalei. Apoi, un editor american, care are o serie noir dedicată capitalelor lumii, a fost tentat de un Bucharest Noir.  Din motive necunoscute – probabil financiare – proiectul s-a împotmolit. Dar o mare parte dintre texte erau adunate. Am considerat corect, necesar și moral să susțin acest proiect și să-l îmbogățesc – pornind de la cei 13 autori inițiali, acest volum cuprinde 18 povestiri.

Despre autori

Am fost întrebat cum am ales autorii. A fost greu pentru că nu sunt mulți cei care scriu cu bucurie în acest gen. Mai mult de atât, Bucureștiul nu are prea mulți autori locali de crime așa că a trebuit să corupem și rezidenți ai altor orașe care sunt, dintr-un motiv sau altul, legați de capitală – au studiat aici, și-au găsit perechea sau au personaje care „trudesc” pe malurile Dâmboviței. O parte dintre autori îmi sunt prieteni, fie că scriu SF sau alt gen, o parte sunt consacrați, alții la primele opere, ba chiar și doi debutanți.  Mi-am permis să-i prezint pe fiecare în câteva cuvinte… subiective.

Despre povestiri

18 povestiri foarte diverse, în stil și în dimensiuni.

N-am intenționat să introduc limitări, fiecare autor a avut deplină libertate.

Am încercat inițial să le așez în ordinea alfabetică a autorilor, apoi să le grupez pe cartiere, în final am găsit, așa cum veți citi, patru teme care să cuprindă întregul volum.

Personajele sunt foarte diferite, la fel ca și situațiile. De la umor la cruzime, de la povești cu aromă istorică la anchete clasice, toate poveștile din NOIR de București alcătuiesc, sper eu, un univers reprezentativ pentru viața de zi cu zi din capitală. Priviți în jur, s-ar putea să recunoașteți vreun personaj.

Bogdan Hrib
București, Titan, noiembrie 2017

Recenzie la romanul „Patimile doamnei ministru”

Recenzia a apărut în Evenimentul Zilei, joi 23 februarie 2017 și a fost scrisă de Felix Mihai Badea, sub titlul: SUSPANS cu GEORGE ARION. Patimile doamnei ministru.

SUSPANS cu GEORGE ARION. Patimile doamnei ministru

În „Patimile doamnei ministru”, Bogdan Hrib îl readuce la rampă pe eroul său favorit, Stelian Munteanu. Jurnalist sagace, editor mai mult sau mai puțin păgubos, acest personaj are darul de a se trezi implicat în diverse afaceri tenebroase, la rezolvarea cărora își dă concursul.

L-am urmărit cu plăcere în „Filiera grecească”, „Blestemul manuscrisului”, „Ucideți generalul”, „Ultima fotografie.” La cea de-a cincea sa apariție, Stelian Munteanu se prezintă la fel de supărat pe viața care îi joacă diverse feste, dar și la fel de tenace în rezolvarea unui caz încâlcit. De data aceasta, este atras cu greu într-un iureș de întâmplări palpitante. Ele încep cu descoperirea unui român împușcat la porțile „orașului liber” Christiania din Copenhaga. Moartea bărbatului, un fost securist, seamănă cu o execuție. Dar cine a dorit suprimarea bătrânului aciuit printre pașnicii locuitori ai acelei zone?

Citește toată recenzia în ziarul online Evenimentul Zilei.

„MI-AR FI FĂCUT MARE PLĂCERE SĂ STAU LA O VORBĂ LUNGĂ, PE-NSERAT, CU ADAM ȘI CU EVA”

Interviu cu scriitorul, fotoreporterul și editorul Bogdan Hrib

1.      Ești scriitor sau fotograf? Sau mai degrabă invers? Sau poate mai mult editor? Cum se împacă presa cu literatura?

Cred că sunt autor și fotoreporter. Sau am fost fotoreporter (mă laud: am și un doctorat în fotografia de presă), acum fotografiez de plăcere, din mici interese de autopromovare (adică, pe șleau, îmi pozez cărțile și lansările). Mi-aș dori să fiu doar autor. Nu pot trăi din scris, așa că sunt editor de carte și un pic de profesor. Sper să fiu mai mult profesor. Și mai sper să le pot duce pe toate încă o vreme, nu foarte mult… Repet, până voi ajunge să pot trăi din scris.

Continue reading

Despre „cărţile pe chei” cu Bogdan Teodorescu

Nu am vizitat niciodată oraşul Lyon, dar, în acest an, am un motiv serios. Nu numai că are loc cea de-a XIII-a ediţie a festivalului Quai de Polar şi pentru mine e prima ediţie la care particip (doar în calitate de spectator), dar e prima ediţie la care România este reprezentată. Nu de un autor, ci de doi: Bogdan Teodorescu şi Eugen Ovidiu Chirovici.

Quai de Polar este cel mai important festival din Franţa dedicat literaturii mystery & thriller sau cum ar zice localnicii Polar / Noir. A XIII-a ediţie reuneşte peste 100 de autori din toată lumea şi nu se poate să nu-i pomenesc pe doi dintre ei aflaţi cumva la margini (sau chiar în afară!) de Europa. E vorba de israelianul Dror Mishani (tradus la noi de editura Trei, romanul Dispariţia) şi de islandezul Ragnar Jonasson aflat acum… pe val şi netradus (încă) la noi.

Continue reading

Oglinzile paralele ale lui Eugen Ovidiu Chirovici

Am citit volumul lui Eugen Ovidiu Chirovici (Cartea oglinzilor, Editura Rao, 307 pagini, 2017) într-un weekend. Am început vineri seara şi după vreo 28 de pagini nu m-am lămurit prea tare, dar am adormit (după o zi agitată) cu gândul să citesc, mai departe, sâmbătă dis-de-dimineaţă.

Continue reading

Tendinţe în thriller. De la „Fata din tren“ la „Apărarea siciliană“

Lumea cărţilor mystery & thriller a trecut, după 2000, prin cel puţin două mari revoluţii. Prima ar putea să poarte numele unei cărţi – Codul lui Da Vinci (2003) şi a impus romanele de tip thriller istoric american. Au urmat o mulţime de alte cărţi mai bune sau mai puţin bune pornind de la această reţetă, inclusiv în spaţiul românesc.

Continue reading

Când vine primăvara?

De fapt nu e o întrebare, ci o speranţă. Disimulată. Adânc îngropată, ca şi limba noastră… O comoară nedescoperită. Când vine primăvara vrajbei noastre? Cu mai multe tăceri şi cu gânduri mestecate ca o ciungă mentolată din occident, cu clipe de tăceri virgine, cu zâmbete grăsuţe…

Aoleu, m-am aruncat în figuri de stil. Şi fără rost, de fapt. Inutil. Greu de digerat. Şi fără impact mediatic imediat. Adică nu e nici o informaţie mai sus, nici un scandal, nici un divorţ şi nici o lege contestată sau interpretată tendenţios, nici un protest, nici un atentat, chiar nimic. Nici o informaţie. Atunci?

Continue reading

Aş fi vrut să am autograful lui Eminescu…

15 ianuarie. Intru pe Google. Aflu că 15.01 este a 15-a zi a calendarului gregorian. În 1850 se naşte Eminescu. În 1894, Ecaterina Teodoroiu; în 1919, Boris Cazacu; în 1937, Valeriu Cristea… Ultimele două naşteri de pe Wiki sunt: 1975, Florentin Petre, fotbalist şi 1977, Daciana Sârbu, politician.

Continue reading

© 2017 Bogdan HRIB

Theme by Anders NorenUp ↑