Bogdan HRIB

Idei, cărți, fotografii

Author: Bogdan Hrib (page 1 of 2)

Noir de București la… TDR

Am lansat NOIR de București la Teatrul Dramaturgilor Români.

8 din cei 18 autori din antologie: Lucia Verona, Olga Delia Mateescu, Teodora Matei, Anamaria Ionescu, Petru Berteanu, Michael Haulică, Horia Gârbea și… moi.

Cu surprize, efecte speciale și autografe.

În imagine un selfie pe scenă cu Lucia Verona.

Autograf la cafea de duminică

Sunt momente când mă simt autor (ca să nu zic scriitor :)).
Unele dorite și așteptate. Ca sâmbătă la Pitești (vor urma povești și poze!)
Altele absolut inedite.
Azi împreună cu EA ne pregăteam să comandam câte-o cafea la The Coffee Factory, când Alex The Barista mi-a cerut un autograf pe un exemplar nou din prima ediție a romanului Ultima Fotografie.
Și cum Andreea (cea care este PR & marketing-ul locului!) era pe fază am primit această imagine.
Mulțumesc Alex și Andreea. Mi-ați luminat duminica.
Cafeaua a fost minunată.
EA este întotdeauna minunată.
Să ne vedem cu bine.

Un Domino la… 10 mâini

Un proiect la care am fost invitat când deja era semnat și parafat de tripleta din partea de sus a copertei. Un proiect inedit și care are un neașteptat succes. De fapt nu e chiar neașteptat… fiecare dintre cei 3 + 2 (Până la urmă se putea fără Sergiu Manta sau Stelian Munteanu? Sigur că nu!) au adus micile lumi ale fanilor personali și probabil că astfel Domino a avut vânzări record pentru un Crime Fiction cu autori români.

Mulțumesc mult pentru propunere Lucian, Teo, Daniel și Ana… să vedem cu va fi Domino 2.

La vară!
La Râșnov?
Pe curând…

O poza și o amintire

Pe vremea când promovam Ucideți generalul în engleză: Kill the general.

De pe vremea aia aveam ceva cu vikingii, chiar dacă nu apăruseră Patimile doamnei ministru.

 

Invitație la relansarea romanului Trenul de Trieste de Domnica Rădulescu

Îmi face o mare plăcere să vă invit pe data de 24 ianuarie 2018, ora 17:30, la relansarea romanului Trenul de Trieste de Domnica Rădulescu. Evenimentul va avea loc la Librăria Eminescu, bd. Regina Elisabeta, nr. 16, sector 3, București, în prezența autoarei. Veniți pentru autografe! Este o ocazie de a cunoaște o scriitoare extraordinară.

Invitați: Conf. univ. Studii Americane, Universitatea din București Maria-Sabina Draga Alexandru.

Lectură dramatică cu: Ana Nicolae și Alexandra Stroe.

 

Trenul de Trieste de Domnica Rădulescu

Ce vreau în 2018?

Dacă ar trebui să dau un răspund în bășcălie aș zice: World peace! Deși, la ce se întâmplă acum prin lume, nu e deloc o glumă… Ba din contră.

Aș dori liniște, sănătate și multă inspirație pentru cei dragi, pentru prieteni, pentru autori și pentru concurență. Aș vrea să văd mai bine care e direcția corectă spre care ar trebui să ne îndreptăm noi autorii și noi editorii. Aș vrea ca în jurul nostru să se citească mai mult și mai bine selectat.

Aș vrea să călătoresc cu oameni dragi, să beau cafele gustoase și să citesc romane bune. Aș vrea să scriu mult.

Cam atât. Așa că voi urmări lumina farului, îmi voi bea cafelele mai departe, tari și amare și vă voi spune:

La mulți ani!

Bancherul Diavolului

Argument pentru Noir de București

Despre București

M-am născut în București și m-am jucat pe asfalt aproape toate verile. Și iernile. N-am avut cheia de gât pentru că aveam o bunică atentă să mă crească așa cum trebuie. Am jucat hoții și vardiștii printre tufele dintre blocuri, mânuind o pușcă cu dopuri, care costase uriașa sumă de 50 de lei. Mai mare fiind, am pedalat prin parcul IOR sau Titan, am văzut toate filmele de la Gloria sau de la cinematografele de pe Bulevard.

Am iubit Bucureștiul de când mă știu, câteodată l-am urât, niciodată nu l-am disprețuit. Mi-amintesc bărbații eleganți, care se salutau prin ridicarea pălăriilor, prin anii ’70, mi-amintesc cutremurul, apoi criza benzinei și regula numerelor de înmatriculare cu soț sau fără soț din anii ’80, evenimentele din ’89 sau din ’90, frenezia antreprenorială a ultimului deceniu al mileniului trecut și criza de după 2008, traficul auto și poluarea culturală din ultimii ani. Multe istorii, vesele sau triste, stupide, dramatice, fatale pentru unii, providențiale pentru alții.

Bucureștiul e un clasor de povești și un malaxor de personalități. E un univers cu reguli proprii. Nu e neapărat frumos sau curat. Dar eu îmi iubesc orașul. Și, mai ales, îl înțeleg. Această antologie e dedicată orașului meu, ca o speranță pentru vremuri mai bune, mai cuminți și mai culte.

Despre antologie

Noir de BucurestiAcum câțiva ani, George Arion și cu mine am înjghebat o antologie, tradusă cu greu în engleză. S-a numit Romania Noir. Doream să arătăm străinilor că și la noi se scrie bine mystery & thriller.

De atunci am avut un vis. Acest vis – al unui nou buchet de povești, doar ale capitalei. Apoi, un editor american, care are o serie noir dedicată capitalelor lumii, a fost tentat de un Bucharest Noir.  Din motive necunoscute – probabil financiare – proiectul s-a împotmolit. Dar o mare parte dintre texte erau adunate. Am considerat corect, necesar și moral să susțin acest proiect și să-l îmbogățesc – pornind de la cei 13 autori inițiali, acest volum cuprinde 18 povestiri.

Despre autori

Am fost întrebat cum am ales autorii. A fost greu pentru că nu sunt mulți cei care scriu cu bucurie în acest gen. Mai mult de atât, Bucureștiul nu are prea mulți autori locali de crime așa că a trebuit să corupem și rezidenți ai altor orașe care sunt, dintr-un motiv sau altul, legați de capitală – au studiat aici, și-au găsit perechea sau au personaje care „trudesc” pe malurile Dâmboviței. O parte dintre autori îmi sunt prieteni, fie că scriu SF sau alt gen, o parte sunt consacrați, alții la primele opere, ba chiar și doi debutanți.  Mi-am permis să-i prezint pe fiecare în câteva cuvinte… subiective.

Despre povestiri

18 povestiri foarte diverse, în stil și în dimensiuni.

N-am intenționat să introduc limitări, fiecare autor a avut deplină libertate.

Am încercat inițial să le așez în ordinea alfabetică a autorilor, apoi să le grupez pe cartiere, în final am găsit, așa cum veți citi, patru teme care să cuprindă întregul volum.

Personajele sunt foarte diferite, la fel ca și situațiile. De la umor la cruzime, de la povești cu aromă istorică la anchete clasice, toate poveștile din NOIR de București alcătuiesc, sper eu, un univers reprezentativ pentru viața de zi cu zi din capitală. Priviți în jur, s-ar putea să recunoașteți vreun personaj.

Bogdan Hrib
București, Titan, noiembrie 2017

Recenzie la romanul „Patimile doamnei ministru”

Recenzia a apărut în Evenimentul Zilei, joi 23 februarie 2017 și a fost scrisă de Felix Mihai Badea, sub titlul: SUSPANS cu GEORGE ARION. Patimile doamnei ministru.

SUSPANS cu GEORGE ARION. Patimile doamnei ministru

În „Patimile doamnei ministru”, Bogdan Hrib îl readuce la rampă pe eroul său favorit, Stelian Munteanu. Jurnalist sagace, editor mai mult sau mai puțin păgubos, acest personaj are darul de a se trezi implicat în diverse afaceri tenebroase, la rezolvarea cărora își dă concursul.

L-am urmărit cu plăcere în „Filiera grecească”, „Blestemul manuscrisului”, „Ucideți generalul”, „Ultima fotografie.” La cea de-a cincea sa apariție, Stelian Munteanu se prezintă la fel de supărat pe viața care îi joacă diverse feste, dar și la fel de tenace în rezolvarea unui caz încâlcit. De data aceasta, este atras cu greu într-un iureș de întâmplări palpitante. Ele încep cu descoperirea unui român împușcat la porțile „orașului liber” Christiania din Copenhaga. Moartea bărbatului, un fost securist, seamănă cu o execuție. Dar cine a dorit suprimarea bătrânului aciuit printre pașnicii locuitori ai acelei zone?

Citește toată recenzia în ziarul online Evenimentul Zilei.

„MI-AR FI FĂCUT MARE PLĂCERE SĂ STAU LA O VORBĂ LUNGĂ, PE-NSERAT, CU ADAM ȘI CU EVA”

Interviu cu scriitorul, fotoreporterul și editorul Bogdan Hrib

1.      Ești scriitor sau fotograf? Sau mai degrabă invers? Sau poate mai mult editor? Cum se împacă presa cu literatura?

Cred că sunt autor și fotoreporter. Sau am fost fotoreporter (mă laud: am și un doctorat în fotografia de presă), acum fotografiez de plăcere, din mici interese de autopromovare (adică, pe șleau, îmi pozez cărțile și lansările). Mi-aș dori să fiu doar autor. Nu pot trăi din scris, așa că sunt editor de carte și un pic de profesor. Sper să fiu mai mult profesor. Și mai sper să le pot duce pe toate încă o vreme, nu foarte mult… Repet, până voi ajunge să pot trăi din scris.

Continue reading

Older posts

© 2018 Bogdan HRIB

Theme by Anders NorenUp ↑