Idei, cărți, fotografii

Categorie: Interviuri

Creator la Vorbitor – Interviu cu Bogdan Hrib

Sub titlul „Creator la Vorbitor – Interviu cu Bogdan Hrib despre ce cărți polițiste preferă și ce surprize editoriale ne pregătește”, blogul Ciobanul de Azi publică un interviu cuprinzător, în care vorbesc și despre noul roman Reziliență precum și despre planurile de viitor.

Mulțumesc!

Ce titluri ne pregătește editura Tritonic pentru următoarele luni?

Nu știu dacă am voie să dezvălui… mai bine o întrebați pe Rebeca Cojocaru, ea e redactor șef. Pot să spun că abia a apărut „Toamna se numără cadavrele” semnată de Tony Mott și că foarte curând vom avea un nou volum Teodora Matei – „Inima Castelului”, care închide trilogia începută cu „Stăpânul Castelului” și „O noapte la castel”. Apoi Monica Ramirez cu al doilea volum din seria Emma Moss – „Modus 7”… Un romance exotic tradus și un romance autohton semnat de Lucian Dragoș Bogdan … mai vedem…

Unde vă vedeți peste 10 ani din punct de vedere editorial?

Editorial? La Londra. Tot acolo și ca autor…

Un gând de final.

Când scriu aceste cuvinte sunt în Haga, abia s-a întunecat și azi am văzut pentru prima dată Marea Nordului, unde am băut, în bătaia vântului, un espresso dublu… Și de aici începe o nouă poveste. Dar acel gând nu-l pot mărturisi acum… se va regăsi în acea poveste. Până atunci doar: citiți, citiți și iar citiți! Și din când în când (măcar) cumpărați autori români de mystery & thriller… Sper că e bine. Mulțumesc.

Bogdan Hrib

Interviu pe „Libris Blog”

Multe mulțumiri lui Tony Mott pentru interviu și editurii Libris pentru publicare!

LIBRIS: Cum este să fii și scriitor și editor în același timp? De unde îți vin cele mai mari dintre bucurii?

BOGDAN HRIB: Pe scurt: greu. Încerc să nu trădez niciuna dintre cele două profesii-pasiuni… Din nefericire la noi, profesia de scriitor nu prea se… poartă. Și nu pentru că n-am vrea, ci pentru că nu prea reușim să trăim din ea. Povestea occidentală cu full-timewritere încă departe pentru noi, dar nu zic prea departe. Cea de editor e mai veche și mai solidă; am fost printre cei care au lansat Tritonic în 1993, pe când primul roman (mystery) publicat, „Filiera grecească”, datează din 2006. Așadar ca editor au fost mai multe bucurii. Dar și mult mai multe necazuri sau dezamăgiri sau neîmpliniri… Ca scriitor cred că mi-a fost mai ușor (doar am avut întotdeauna unde să public!), dar nu întotdeauna am avut destul timp ca să mă bucur de cărțile scrise. Una peste alta, nu le pot separa prea bine (și nu sunt întotdeauna mulțumit de asta!), iar bucuriile vin amestecate. E ca la înghețată: nu pui în cornet aromă de un singur fel, eu aleg întotdeauna mentă și ciocolată, când se mai topesc, aromele se amestecă…

LIBRIS: Ești un om cu multiple activități profesionale, pe lângă cele două de mai sus se mai adaugă și cea de cadru didactic la universitate. Cum reușești să le împaci pe toate?

BOGDAN HRIB: Sincer, nu știu. Și nu e un răsfăț ceea ce spun. Toată viața mi-am dorit să fiu profesor. Iar acum nu le mai pot separa pe cele trei. Dacă ar fi să merg mai departe cu povestea cu înghețata aș zice că după ciocolată și mentă mai adaug și fistic. Cam așa se amestecă. Cred însă că, indiferent în numele cui vorbesc la un moment dat, în numele autorului, editorului sau profesorului, tot timpul cele trei stări ale mele coexistă și toate trei determină acțiunile mele.

Rezilienta_siteLIBRIS: Care este cel mai dificil lucru pentru tine atunci când te apuci de un roman? Și care este cea mai mare satisfacție după ce îl termini?

BOGDAN HRIB: Când ajung să mă apuc de scris deja totul este simplu. Dificil e să găsesc ideea care să genereze povestea. De fapt nu e dificil, ideile și poveștile plutesc în jurul nostru, trebuie doar să le apucăm și să le îndesăm în minte, ele rămân acolo o vreme, se dizolvă în experiența personală și nasc un fel de idee altoită! Și în acel moment mă duce gândul la un nou roman. Nu e simplu, pentru că mintea nu prea are răgaz de gândire printre obligațiile zilnice: traficul în oraș, chestiunile administrative ale editurii sau profesoratului, cumpărături, gospodărie și prea puțin timp pentru familie. Și totuși ideile apar când sunt coapte, eventual pe modelul lui Newton, îți cad în cap! „Filiera grecească” a pornit dintr-un concediu în Paralia, Katerini, unde se petrece și o parte din acțiune, povestea din „Blestemul manuscrisului” a plecat de la o serie de beri cu istoricul Răzvan Dolea, „Somalia, monamour” de la niște articole din presă despre pirații somalezi, ”Ucideți generalul” are multe povești personale și o dramă povestită de un amic, în „Patimile doamnei ministru” sunt multe povești din Copenhaga și o istorie auzită de la un prieten și tot așa.

LIBRIS: Stelian Munteanu este personajul principal în romanele tale. Seamănă el cu tine sau tu cu el? Poți să ni-l descrii? Care ar fi cele mai mari calități ale sale? Ne poți spune și ce defecte are?

Tot interviul aici: BOGDAN HRIB: Când ajung să mă apuc de scris deja totul este simplu. Dificil e să găsesc ideea care să genereze povestea.

Interviu video

Un interviu video, publicat pe blogul Syryus 2.0 și luat între rafturile pline de cărți ale librării Librarium Sun Plaza, București.

Am vorbit despre ce înseamnă să fii autor de romane polițiste, despre munca de documentare din spatele scrisului, despre generații și despre cum văd eu piața de carte, mai ales de cea mystery & thriller.

Convorbire cu Bogdan Hrib

În numărul 970 a revistei Observatorul Cultural, Michael Haulică publică un interviu cu mine sub titlul Mistere, fantezii, sefeuri. „Poate că a fost prea mult nord în ultimii zeci de ani…“. Mulțumesc, Mike!

MICHAEL HAULICĂ: Bogdan Hrib, ai fost la Göteborg, la Tîrgul de carte, cu Stelian Țurlea, ai fost la Lyon, la Festivalul Quais du polar, cu George Arion, Lucian-Dragoș Bogdan și Bogdan Teodorescu, ai fost la Newcastle Noir, cu Anamaria Ionescu și Teodora Matei, ai fost la Tîrgul de carte de la Salonic, cu Lucian-Dragoș Bogdan, iar George Arion și Bogdan Teodorescu au fost la Nantes. S-au cam adunat. Să fie toate astea începutul unei frumoase prietenii între literatura polițistă românească și cea europeană?

BOGDAN HRIB: Cam da, dar pentru început să precizăm că „a fi” la un tîrg înseamnă să pui osu’ la muncă, adică te chinui să vorbești în limba locală, într-un panel (scenă, 3-4 invitați, moderator, temă dată, 45-50 min) în fața unei săli cu public plătitor, care, cred eu, chiar așteaptă informații, umor, show chiar. La Newcastle prețul pentru un singur panel era 4 lire, iar pentru tot weekendul 80 de lire. Așadar publicul chiar aștepta ceva pentru banii ăștia.

MH: Și a primit?

BH: Eu zic că da. Suntem destul de buni vorbitori, iar spontaneitatea cea mai bună e cea… pregătită. Iar umor avem, cel puțin umor de situație și de limbaj. Prietenia dintre Crime fiction-ul românesc și cel european (Să zic și eu cum se vede/ aude pe la TV: … și nu numai! Adică nu numai european, pentru că la Newcastle ne-au urmărit și neo-zeelandezii… Și le-am plăcut atît de mult, încît cred că în 2021 vom face un… show pe la ei pe acasă, la festivalul local!) e abia în faza de tatonare, de cunoaștere și de recunoaștere. Drumul e încă lung, pentru că deocamdată avem prea puține volume traduse, dar cel mai important pas e următorul: s-a auzit de noi… #TeamRomania se plimbă pe Twitter și pe Instagram și pe bloguri – iar unele dintre ele ne-au promis articole detaliate în perioada următoare.

MH: Cum v-au perceput scriitorii și publicul cu care ați venit în contact? Ce i-a interesat despre literatura polițistă românească?

BH: Publicul britanic și cel nordic (poate că un pic mai puțin cel francez, care-mi pare mai conservator și mai ermetic!) sîntfoarte dornice să audă voci cu alte tonalități, vieți cu alte probleme și priorități, povești stranii sau exotice despre lupta pentru supraviețuire în comunismul-dictatură, dar mai ales povești despre neînțelesul și întortocheatul drum (lung de altfel) de la statul omniprezent și omnipotent la un capitalism normal și modern, aflat și el la o răscruce inevitabilă. Uau, am zis-o cam amețită. De fapt suntem guralivi și simpatici, oameni de viață și de gașcă, așadar toți ne plac. Și nu suntem modești pentru că modestia oricum nu se poartă printre scriitori.

Interviul poate fi citit online: Mistere, fantezii, sefeuri. „Poate că a fost prea mult nord în ultimii zeci de ani…“

O anchetă despre provocările traducerii și publicării literaturii române în spațiul francez

Eli Bădică mi-a trimis câteva întrebări privind: „provocările traducerii și publicării literaturii române în spațiul francez”. Răspunsurile mele pot fi citite online, pe site-ul Bookaholic.ro. Au mai răspuns: Ana Antonescu, Florica Ciodaru-Courriol, Mariana Cojan Negulescu, Bogdan Ghiu, Nicolae Tzone și Olimpia Verger.

Cred că ar fi multe de scris și de spus, așa că o să încerc să-mi ordonez ideile:

– Provocările traducerii și, implicit, publicării literaturii române sunt prezente nu numai în spațiul francez. Chiar dacă piața britanică sau cea nordică sunt diferite, și nu puțin, autorii români sunt la fel de greu de regăsit.

– Îmi va fi greu să-mi spun o părere în zone ale pieței de carte pe care nu le cunosc. Așadar, mă voi concentra pe zona ficțiunii de gen, mai concret în aria delimitată de ceea ce francezii numesc polar, anglo-americanii mystery & thriller, nordicii… noir, iar noi (destul de inconsistent și incomplet) literatură polițistă.

– Piața de polar franceză a cunoscut în ultimii ani o dezvoltare explozivă (aproape toate editurile importante au o colecție bogată), iar după participarea la Livre Paris, am avut onoarea de a fi invitat la cel mai mare festival de gen din Franța – Quais du Polar de la Lyon.

ancheta-traduceri-livre-paris-2019

Articolul poate fi citit în întregime online: Anchetă despre provocările traducerii și publicării literaturii române în spațiul francez.

Înterviu în Literomania, de Michael Haulică, despre Quais du Polar

Pe platforma literară independentă Literomania.com puteți citi un interviu cu mine luat de scriitorul Michael Haulică, sub titlul Polar Connection.

quais-du-polar-2019

Tocmai s-a încheiat, la Lyon, Quais du Polar, cel mai important festival de literatură polițistă din Franța. România a fost reprezentată de trei scriitori –  George Arion, Lucian-Dragoș Bogdan, Bogdan Teodorescu – și trei editori – Alexandru Arion (Crime Scene Press), Bogdan Hrib (Tritonic), Magda Mărculescu (Trei).

Michael Haulică: Bogdan Hrib (și mă adresez și scriitorului, și editorului, așa cum presupun că nici editorul Bogdan Hrib nu l-a lăsat acasă pe scriitorul Bogdan Hrib), la cîte evenimente oficiale, din program, au participat scriitorii și editorii români?

Bogdan Hrib: Festivalul Quais du Polar are două părți. Una vizibilă, publică, seminarii, conferințe, sesiuni de autografe pentru vizitatori și fani – parte care se desfășoară sîmbătă și duminică (30 și 31 martie) și una mai… misterioasă, profesională „Polar Connection” (cam cum știm noi că sînt zonele unde se negociază drepturile în tîrgurile mari de carte!) – vineri 29.

Așadar, prima întîlnire românească a fost pe 29 martie – „Reflectorul pe romanul polițist românesc” (Coup de projecteur sur le polar en Roumanie) cu editorii Alexandru Arion (Crime Scene Press), Magdalena Mărculescu (Trei), eu pentru Tritonic, precum și autorii George Arion, Lucian-Dragoș Bogdan și Bogdan Teodorescu. Întîlnirea a fost moderată de Marie Pannetier de la Institutul Francez din București.

Apoi sîmbătă, cu public, întîlnirea „Europenele 2019: Scrutinul negru” (Europeennes 2019: le scrutin noir) pe tema rolului în care ficțiunea și autorii de… noir îl au în actuala Europă confruntată cu Brexit-ul. Au participat: Bogdan Teodorescu, Antti Tuomainen din Finlanda (tradus la noi de Trei), Leif Davidsen din Danemarca, D.B. John din Marea Britanie și Olivier Truc (Franța). Lucian și cu mine n-am mai apucat să intrăm pentru că a fost o coadă uriașă, iar locurile s-au umplut cu jumătate de oră înainte de începere.

Pe seară, tot sîmbătă, George Arion a prezentat filmul „Cîini” al lui Bogdan Mirică. Un alt film românesc, prezentat de Bogdan Teodorescu, a fost „Fixeur” regizat de Adrian Sitaru.

Duminică 31 martie festivalul a reînceput la ora 10 cu… „O primăvară românească” (Un printemps roumain), despre literatura mystery & thriller – pardon, polar – românească, cei trei autori George Arion, Lucian-Dragoș Bogdan și Bogdan Teodorescu au fost moderați de jurnalistul francez Alain Leauthier.

Sperînd că nu am fost plicticos ar mai fi de adăugat că cei doi autori deja traduși în Franța – George Arion și Bogdan Teodorescu au dat autografe în holul central al Palatului Bursei unde era organizată o uriașă librărie ad-hoc.

MH: Presupun că ați participat și la evenimentele altor scriitori, era și păcat să n-o faceți. Pe cine ați urmărit, cu cine ați discutat? Cum sînt scriitorii care vînd milioane de exemplare în toată lumea?

Tot interviul se poate citi online: Zale Noir la Polar.

Interviul, susținut în studioul publicației online DC News, l-a avut ca partener de discuție pe Val Vâlcu și ca subiect principal romanul polițist. Am vorbit despre piața locală, piața internațională, cum sunt alese subiectele, de ce nu se mai citește, cum se prezintă autorii români de crime și multe altele.

Ar trebui să găsim o soluție să câștigăm încrederea publicului

Interviu de Michael Haulică publicat în Observatorul Cultural nr. 941.

„Ar trebui să găsim o soluție să câștigăm încrederea publicului”

Ai participat săptămîna trecută, împreună cu Stelian Țurlea, la Tîrgul de carte de la Göteborg. Cine v-a invitat, pe ce criterii ați fost aleși voi doi? Aș vrea să deconspirăm puțin din culisele unei astfel de acțiuni, pentru că prea des auzim „de ce X și nu Y?ˮ sau – adevărul adevărurilor! – „de ce Z și nu eu?ˮ. Poate ar fi bine să se știe că există niște reguli foarte clare, mai ales cînd e vorba de parteneriate externe.

Sigur că sunt reguli. Cel puțin așa știu eu… Una dintre temele principale ale târgului din acest an a fost… Crime fiction. Asta ar fi prima regulă. Apoi am înțeles că și-au dorit autori traduși în suedeză. Aici aveam o problemă. Dar cum în Suedia toată lumea citește și vorbește engleza, ne-a fost oferită o șansă. Doar patru autori după câte știu eu au fost traduși în engleză, iar dintre ei doi știau sigur să o vorbească. Am fost propus. La fel și Stelian Țurlea. Nu știu dacă au fost și alții, dar noi doi am fost acceptați. Am fost foarte mândru să fiu invitat ca unul dintre speakerii târgului de carte. Ca o observație: puțini străini în afară de câteva vedete nordice și celebra Donna Leon.

Sîmbătă ai avut un eveniment pe care l-ai susținut alături de suedeza Lotta Olsson, estonianul Indrek Hargla și elvețianul Marc Voltenauer. Despre ce a fost vorba?

Păi, suedeza Lotta Olsson este o binecunoscută jurnalistă de cultură, specializată în mystery & thriller, cu o rubrică periodică la unul dintre cele două importante cotidiene din Stockholm – Dagens Nyheter. Ea a avut rolul de moderator, pe care și l-a pregătit perfect: am primit din vreme un e-mail cu temele de discuție și ne-am întâlnit cu toții cu o jumătate de oră înainte de eveniment pentru reglajele fine. Subiectul seminarului – aflat în programul festivalului, program tipărit pe care l-am primit prin poștă, acasă, prin luna august! – era „European Crime: Shaping the „perfect” crime novel”. Ei bine, cei trei invitați au avut abordări destul de diferite. Estonianul Infrek Hargla – pe care îl mai întâlnisem la Lyon la super-festivalul francez Quais du Polar, acum vreo doi ani; el este fericitul posesor al mai multor traduceri – scrie noir de epocă, cu acțiunea în Tallinul secolului XVI, pe vremea când se numea Reval și era oraș hanseatic. Elvețianul de limbă franceză Marc Voltenauer (care e pe jumătate suedez, de altfel) compune despre idilicele peisaje alpine elvețiene (unul dintre romanele sale se numește Cine a ucis-o pe Heidi?), iar eu, cu voia dumneavoastră sunt un pic mai urban. Ne-am prezentat cu toții pe larg și cred că i-am făcut curioși pe spectatorii din sală. Am arătat și prezentat în premieră și antologia BalkaNoir, dar voi mai povesti despre ea…  

Continuare pe site-ul revistei Observatorul Cultural.

© 2021 Bogdan HRIB

Theme by Anders NorenUp ↑