Bogdan HRIB

Idei, cărți, fotografii

Etichetă: Ultima fotografie

Review ”Ultima fotografie” – Bogdan Hrib

O sensibilă recenzie la romanul Ultima fotografie a fost de curând scrisă de Alina Dinu și publicată pe site-ul Idei la întâmplare.

Mulțumesc!

Ultima fotografie - Bogdan HribNutresc bucurii, stări de visare și împlinire din poveștile pe care le întâlnesc. Dar realitatea e dură și prefer finalurile fericite și pentru asta mă agăț de cărți, de ficțiune. Pe de altă parte firul poveștii îl croim noi înșine, mai un hop, o căzătură, important este să nu ne pierdem speranța și poate în accepțiunea altcuiva este exemplul perfect pentru o viață dacă nu fericită atunci trăită. Încerc să văd partea plină a paharului, să nu mă rătăcesc în durerea provocată de oprirea bruscă a timpului pentru unele suflete și să invoc în continuare putere din vorbele „niciodată nu este prea târziu” – pentru fericire, liniște, pentru iubire.

Mă străbat mici regrete cu fiecare carte, implicit autor, pe care am întârziat să le descopăr. Nu e general valabil, însă, din cele mai recente alegeri și lecturi, am rămas cu sufletul plin. Pentru această satisfacție port o undă de tristețe pentru că nu am avut inspirația să o provoc mai cu grabă; dar nici nu mă pot învinovăți peste măsură, lumea cărților este una expansivă și cum mai repede să te decizi?

Toată recenzia poate fi citită online la adresa: ideilaintamplare.blogspot.com.

Ultima fotografie – Bogdan Hrib – Editura Tritonic -recenzie

Gabriela Rădulescu a scris pentru site-ul Literatura pe tocuri o recenzie la romanul Ultima fotografie. Îi mulțumesc foarte mult!

Cîteva pasaje din această recenzie:

„Deși autorul a scris în cea mai mare parte romane polițiste, cartea “Ultima fotografie” descrie o înlănțuire de evenimente axate mai degrabă pe trăirile psihice ale personajului principal”

Ultima fotografie - Bogdan Hrib„Alexandru Zaharia este un fost fotograf care, ajuns la 50 de ani, simte că le-a trăit pe toate și că nu a trăit nimic. După două căsnicii eșuate care au lăsat în urmă doi copii, el simte că este un om ratat și că vrea să evadeze din lumea în care parcă este captiv. Decide să se refugieze într-o croazieră de lux care să îl izoleze de realitatea dezamăgitoare, însă acolo are (ne)șansa să întâlnească o fostă colegă din clasa a II-a, Diana Anton, care îi mărturisește că el a fost prima ei dragoste. Cei doi încep o serie de întâlniri care au ca efect mărturisirile celor doi, unul în fața celuilalt. Fiecare dintre ei simte că are ceva pe suflet și că vrea să se descarce de toți demonii pe care îi poartă, să fugă pe o insulă pustie unde nu îl aude nimeni și să urle cu fiecare moleculă a plămânilor suferința sa. Însă din păcate destinul i-a adus pe amândoi pe acest vas pe care vor trebui să învețe să trăiască cu mai mult (sau mai puțin) decât planificaseră inițial.”

Ultima fotografie, de Bogdan Hrib
Editura Tritonic, 2015
Colecția Serie de autori

Ultima fotografie de Bogdan Hrib

Ultima fotografie - Bogdan Hrib

Ultima fotografie, de Bogdan Hrib
Editura Tritonic, 2015
Colecția Serie de autori

 

Printre sutele de cărți “sefiste” de la RomCon descopăr și un stand de cărți polițiste. Cumpăr (chiar de la autor) “Blestemul manuscrisului” de Bogdan Hrib și Răzvan Dolea, una dintre cărțile polițiste din seria Stelian Munteanu, la care mai adaug și o carte non-polițistă – „Ultima fotografie” – de același Bogdan Hrib. “Incepe cu asta, finalul e trist. Vei plânge!”, îmi spune Bogdan Hrib. Nu știu ce să zic. Îmi plac dramele atâta timp cât nu sunt ale mele.

Cartea e un fel de jurnal în care personajul, sub pretextul unor substantive preferate sau detestate, constuiește cele 50 de capitole în care povestește întâmplări petrecute de-a lungul vieții, printre care strecoară frânturi din călătoria în care se află. Fiecare capitol este de fapt o confesiune sau o amintire, iar toate la un loc par să fie un fel de trecere în revistă a celor 50 de ani pe care tocmai îi împlinește Alexandru Zaharia, personajul principal. Este fotograf, a cochetat cu jurnalismul și cu antreprenoriatul anilor ’90 și pare să fi împrumutat multe de la autor.

Îi admir pe cei care pot reda cu atâta acuratețe detalii din trecut. Multe dintre ele fac parte și din trecutul meu și mi-a făcut mare plăcere să mi le amintesc. Autorul nu judecă  pe nimeni, manifestă simpatie și înțelegere, fără a face insinuări sau reproșuri. Nici pe el nu se acuză pentru alegerile făcute, dar nu e mulțumit cu viața lui. Decide să se oprească? Alege un restart?

Recenzia se continuă pe site-ul Imaginary Coffee.

Recenzie la romanul „Ultima fotografie”

Recenzia a apărut în Revista de suspans, numărul 45 / decembrie 2017 și a fost scrisă de Lucian-Dragoș Bogdan, sub titlul: Anti-romance (Bogdan Hrib – „Ultima fotografie”). Romanul a apărut în 2015, la editura Tritonic.

Bogdan Hrib – „Ultima fotografie”

Ultima fotografie - Bogdan Hrib

Există cărți pe care le cumpăr din prima, din instinct, cum s-ar zice. La altele, studiez puțin problema înainte de a lua o decizie. Sunt și cărți recomandate de persoane care mă cunosc foarte bine și în ale căror gusturi am încredere. Și mai există cărți care-mi atrag atenția prin agitația creată în jurul lor.

Din cauza ultimului motiv consider că nu există reclamă proastă. Bine, background-ul în marketing își spune și el cuvântul. Mai bine o sută de opinii care întorc o carte pe toate părțile, decât o tăcere sinonimă cu ignorarea.

În cazul cărții de față, n-a fost vorba despre lucruri neplăcute. Dimpotrivă, am surprins diverse opinii, una ici, una colo, de la persoane ale căror gusturi literare îmi păreau suficient de diferite și se deosebeau substanțial ca vârstă. Ceea ce am auzit, în respectivele discuții, mi-a stârnit curiozitatea suficient încât să cumpăr cartea și să mă apuc de citit.

Relatat la persoana întâi, romanul spune povestea unui bărbat ajuns la 50 de ani, cu două mariaje ratate la activ, cu o carieră în fotografie ce a cunoscut suișuri și coborâșuri și, cel mai grav, cu o lipsă de perspective și de chef de viață ce-l îndeamnă să se îmbarce într-o croazieră pe mările și oceanele lumii. Un fel de călătorie inițiatică purtată în sens invers, căci eroul nu dorește să mai învețe lucruri noi, menite să-i deschidă poarta către glorie, ci vrea să se curețe de tot ceea ce a însemnat viața sa. Nu caută să acumuleze, ci să arunce totul, ca pe un balast. Semnificativă în acest sens este lista celor 50 de cuvinte reprezentative ce devin, fiecare, titlu de capitol și prilejuiesc rememorarea unor episoade din trecut.

Citește toată recenzia online în Revista de suspans.

© 2019 Bogdan HRIB

Theme by Anders NorenUp ↑