Multe mulțumiri lui Tony Mott pentru interviu și editurii Libris pentru publicare!
LIBRIS: Cum este să fii și scriitor și editor în același timp? De unde îți vin cele mai mari dintre bucurii?
BOGDAN HRIB: Pe scurt: greu. Încerc să nu trădez niciuna dintre cele două profesii-pasiuni… Din nefericire la noi, profesia de scriitor nu prea se… poartă. Și nu pentru că n-am vrea, ci pentru că nu prea reușim să trăim din ea. Povestea occidentală cu full-timewritere încă departe pentru noi, dar nu zic prea departe. Cea de editor e mai veche și mai solidă; am fost printre cei care au lansat Tritonic în 1993, pe când primul roman (mystery) publicat, „Filiera grecească”, datează din 2006. Așadar ca editor au fost mai multe bucurii. Dar și mult mai multe necazuri sau dezamăgiri sau neîmpliniri… Ca scriitor cred că mi-a fost mai ușor (doar am avut întotdeauna unde să public!), dar nu întotdeauna am avut destul timp ca să mă bucur de cărțile scrise. Una peste alta, nu le pot separa prea bine (și nu sunt întotdeauna mulțumit de asta!), iar bucuriile vin amestecate. E ca la înghețată: nu pui în cornet aromă de un singur fel, eu aleg întotdeauna mentă și ciocolată, când se mai topesc, aromele se amestecă…
LIBRIS: Ești un om cu multiple activități profesionale, pe lângă cele două de mai sus se mai adaugă și cea de cadru didactic la universitate. Cum reușești să le împaci pe toate?
BOGDAN HRIB: Sincer, nu știu. Și nu e un răsfăț ceea ce spun. Toată viața mi-am dorit să fiu profesor. Iar acum nu le mai pot separa pe cele trei. Dacă ar fi să merg mai departe cu povestea cu înghețata aș zice că după ciocolată și mentă mai adaug și fistic. Cam așa se amestecă. Cred însă că, indiferent în numele cui vorbesc la un moment dat, în numele autorului, editorului sau profesorului, tot timpul cele trei stări ale mele coexistă și toate trei determină acțiunile mele.
LIBRIS: Care este cel mai dificil lucru pentru tine atunci când te apuci de un roman? Și care este cea mai mare satisfacție după ce îl termini?
BOGDAN HRIB: Când ajung să mă apuc de scris deja totul este simplu. Dificil e să găsesc ideea care să genereze povestea. De fapt nu e dificil, ideile și poveștile plutesc în jurul nostru, trebuie doar să le apucăm și să le îndesăm în minte, ele rămân acolo o vreme, se dizolvă în experiența personală și nasc un fel de idee altoită! Și în acel moment mă duce gândul la un nou roman. Nu e simplu, pentru că mintea nu prea are răgaz de gândire printre obligațiile zilnice: traficul în oraș, chestiunile administrative ale editurii sau profesoratului, cumpărături, gospodărie și prea puțin timp pentru familie. Și totuși ideile apar când sunt coapte, eventual pe modelul lui Newton, îți cad în cap! „Filiera grecească” a pornit dintr-un concediu în Paralia, Katerini, unde se petrece și o parte din acțiune, povestea din „Blestemul manuscrisului” a plecat de la o serie de beri cu istoricul Răzvan Dolea, „Somalia, monamour” de la niște articole din presă despre pirații somalezi, ”Ucideți generalul” are multe povești personale și o dramă povestită de un amic, în „Patimile doamnei ministru” sunt multe povești din Copenhaga și o istorie auzită de la un prieten și tot așa.
LIBRIS: Stelian Munteanu este personajul principal în romanele tale. Seamănă el cu tine sau tu cu el? Poți să ni-l descrii? Care ar fi cele mai mari calități ale sale? Ne poți spune și ce defecte are?
Tot interviul aici: BOGDAN HRIB: Când ajung să mă apuc de scris deja totul este simplu. Dificil e să găsesc ideea care să genereze povestea.
Comentarii recente