Bogdan HRIB

Idei, cărți, fotografii

Page 2 of 3

O poza și o amintire

Pe vremea când promovam Ucideți generalul în engleză: Kill the general.

De pe vremea aia aveam ceva cu vikingii, chiar dacă nu apăruseră Patimile doamnei ministru.

 

Prezentare de carte: Luna în orașul blestemat, de Dănuț Ungureanu

Pe data de 26 ianuarie 2018, ora 16:00, în cadrul evenimentului #frontuldecarte, scriitorul Dănuț Ungureanu va prezenta romanul Luna în orașul blestemat, editura Tritonic, 2017. Locul de desfășurare va fi Piața Spania Gallery.

Dănuț Ungureanu

Invitație la relansarea romanului Trenul de Trieste de Domnica Rădulescu

Îmi face o mare plăcere să vă invit pe data de 24 ianuarie 2018, ora 17:30, la relansarea romanului Trenul de Trieste de Domnica Rădulescu. Evenimentul va avea loc la Librăria Eminescu, bd. Regina Elisabeta, nr. 16, sector 3, București, în prezența autoarei. Veniți pentru autografe! Este o ocazie de a cunoaște o scriitoare extraordinară.

Invitați: Conf. univ. Studii Americane, Universitatea din București Maria-Sabina Draga Alexandru.

Lectură dramatică cu: Ana Nicolae și Alexandra Stroe.

 

Trenul de Trieste de Domnica Rădulescu

Ce vreau în 2018?

Dacă ar trebui să dau un răspund în bășcălie aș zice: World peace! Deși, la ce se întâmplă acum prin lume, nu e deloc o glumă… Ba din contră.

Aș dori liniște, sănătate și multă inspirație pentru cei dragi, pentru prieteni, pentru autori și pentru concurență. Aș vrea să văd mai bine care e direcția corectă spre care ar trebui să ne îndreptăm noi autorii și noi editorii. Aș vrea ca în jurul nostru să se citească mai mult și mai bine selectat.

Aș vrea să călătoresc cu oameni dragi, să beau cafele gustoase și să citesc romane bune. Aș vrea să scriu mult.

Cam atât. Așa că voi urmări lumina farului, îmi voi bea cafelele mai departe, tari și amare și vă voi spune:

La mulți ani!

Rămas bun, Majestate…

Regele Mihai I a fost și un pasionat fotograf.

Regele Mihai I

Această imagine – coperta revistei „Realitatea ilustrată” din 10 mai 1935 – îl prezintă pe Marele voevod Mihai (titlul oficial pe care îl purta în acea vreme) la început de primăvară, cu un aparat de fotografiat Leica și având în fundal un cireș înflorit.

Autorul fotografiei este Iosif Berman, cel mai mare fotojurnalist român al secolului XX, pe nedrept aproape uitat de noi toți.

Bunicul meu a salvat întreaga colecție a revistei „Realitatea ilustrată” a anului 1935, și în paginile ei l-am cunoscut, copil fiind, pe cel care care încă nu era Regele Mihai I. Acolo în paginile revistei am citit și văzut o parte mică din istoria României.  A fost o experiență pe care nu o voi uita.

Recenzie la romanul „Ultima fotografie”

Recenzia a apărut în Revista de suspans, numărul 45 / decembrie 2017 și a fost scrisă de Lucian-Dragoș Bogdan, sub titlul: Anti-romance (Bogdan Hrib – „Ultima fotografie”). Romanul a apărut în 2015, la editura Tritonic.

Bogdan Hrib – „Ultima fotografie”

Ultima fotografie - Bogdan Hrib

Există cărți pe care le cumpăr din prima, din instinct, cum s-ar zice. La altele, studiez puțin problema înainte de a lua o decizie. Sunt și cărți recomandate de persoane care mă cunosc foarte bine și în ale căror gusturi am încredere. Și mai există cărți care-mi atrag atenția prin agitația creată în jurul lor.

Din cauza ultimului motiv consider că nu există reclamă proastă. Bine, background-ul în marketing își spune și el cuvântul. Mai bine o sută de opinii care întorc o carte pe toate părțile, decât o tăcere sinonimă cu ignorarea.

În cazul cărții de față, n-a fost vorba despre lucruri neplăcute. Dimpotrivă, am surprins diverse opinii, una ici, una colo, de la persoane ale căror gusturi literare îmi păreau suficient de diferite și se deosebeau substanțial ca vârstă. Ceea ce am auzit, în respectivele discuții, mi-a stârnit curiozitatea suficient încât să cumpăr cartea și să mă apuc de citit.

Relatat la persoana întâi, romanul spune povestea unui bărbat ajuns la 50 de ani, cu două mariaje ratate la activ, cu o carieră în fotografie ce a cunoscut suișuri și coborâșuri și, cel mai grav, cu o lipsă de perspective și de chef de viață ce-l îndeamnă să se îmbarce într-o croazieră pe mările și oceanele lumii. Un fel de călătorie inițiatică purtată în sens invers, căci eroul nu dorește să mai învețe lucruri noi, menite să-i deschidă poarta către glorie, ci vrea să se curețe de tot ceea ce a însemnat viața sa. Nu caută să acumuleze, ci să arunce totul, ca pe un balast. Semnificativă în acest sens este lista celor 50 de cuvinte reprezentative ce devin, fiecare, titlu de capitol și prilejuiesc rememorarea unor episoade din trecut.

Citește toată recenzia online în Revista de suspans.

Bancherul Diavolului

Argument pentru Noir de București

Despre București

M-am născut în București și m-am jucat pe asfalt aproape toate verile. Și iernile. N-am avut cheia de gât pentru că aveam o bunică atentă să mă crească așa cum trebuie. Am jucat hoții și vardiștii printre tufele dintre blocuri, mânuind o pușcă cu dopuri, care costase uriașa sumă de 50 de lei. Mai mare fiind, am pedalat prin parcul IOR sau Titan, am văzut toate filmele de la Gloria sau de la cinematografele de pe Bulevard.

Am iubit Bucureștiul de când mă știu, câteodată l-am urât, niciodată nu l-am disprețuit. Mi-amintesc bărbații eleganți, care se salutau prin ridicarea pălăriilor, prin anii ’70, mi-amintesc cutremurul, apoi criza benzinei și regula numerelor de înmatriculare cu soț sau fără soț din anii ’80, evenimentele din ’89 sau din ’90, frenezia antreprenorială a ultimului deceniu al mileniului trecut și criza de după 2008, traficul auto și poluarea culturală din ultimii ani. Multe istorii, vesele sau triste, stupide, dramatice, fatale pentru unii, providențiale pentru alții.

Bucureștiul e un clasor de povești și un malaxor de personalități. E un univers cu reguli proprii. Nu e neapărat frumos sau curat. Dar eu îmi iubesc orașul. Și, mai ales, îl înțeleg. Această antologie e dedicată orașului meu, ca o speranță pentru vremuri mai bune, mai cuminți și mai culte.

Despre antologie

Noir de BucurestiAcum câțiva ani, George Arion și cu mine am înjghebat o antologie, tradusă cu greu în engleză. S-a numit Romania Noir. Doream să arătăm străinilor că și la noi se scrie bine mystery & thriller.

De atunci am avut un vis. Acest vis – al unui nou buchet de povești, doar ale capitalei. Apoi, un editor american, care are o serie noir dedicată capitalelor lumii, a fost tentat de un Bucharest Noir.  Din motive necunoscute – probabil financiare – proiectul s-a împotmolit. Dar o mare parte dintre texte erau adunate. Am considerat corect, necesar și moral să susțin acest proiect și să-l îmbogățesc – pornind de la cei 13 autori inițiali, acest volum cuprinde 18 povestiri.

Despre autori

Am fost întrebat cum am ales autorii. A fost greu pentru că nu sunt mulți cei care scriu cu bucurie în acest gen. Mai mult de atât, Bucureștiul nu are prea mulți autori locali de crime așa că a trebuit să corupem și rezidenți ai altor orașe care sunt, dintr-un motiv sau altul, legați de capitală – au studiat aici, și-au găsit perechea sau au personaje care „trudesc” pe malurile Dâmboviței. O parte dintre autori îmi sunt prieteni, fie că scriu SF sau alt gen, o parte sunt consacrați, alții la primele opere, ba chiar și doi debutanți.  Mi-am permis să-i prezint pe fiecare în câteva cuvinte… subiective.

Despre povestiri

18 povestiri foarte diverse, în stil și în dimensiuni.

N-am intenționat să introduc limitări, fiecare autor a avut deplină libertate.

Am încercat inițial să le așez în ordinea alfabetică a autorilor, apoi să le grupez pe cartiere, în final am găsit, așa cum veți citi, patru teme care să cuprindă întregul volum.

Personajele sunt foarte diferite, la fel ca și situațiile. De la umor la cruzime, de la povești cu aromă istorică la anchete clasice, toate poveștile din NOIR de București alcătuiesc, sper eu, un univers reprezentativ pentru viața de zi cu zi din capitală. Priviți în jur, s-ar putea să recunoașteți vreun personaj.

Bogdan Hrib
București, Titan, noiembrie 2017

BOGDAN HRIB, scriitor: „De vreo trei ani vânzarea de carte pe hârtie este în creștere, în timp ce e-book-urile sunt în picaj. ”

Scriitor, editor, fotograf și jurnalist român, cadru didactic asociat la Facultatea de Management din cadrul SNSPA, Bogdan Hrib ne vorbește despre literatura mystery & thriller, SF și fantasy și locul acesteia printre cititorii români.

Cum a apărut Tritonic și ce fel de cărți promovează?

Tritonic a fost înființat în 1993. Inițial ar fi trebuit să aibă trei departamente distincte: agenție de publicitate, tipografie și editură. Eram doi fondatori entuziaști. Imediat ce au început să apară primele cărți, am început să renunțăm la celelalte două activități și ne-am concentrat doar pe carte. Au existat multe direcții de dezvoltare și multe echipe de management. La sfârșitul anilor ’90 au fost inaugurate colecțiile academice. Prima – Comunicare Media – are acum aproape 200 de titluri, au urmat apoi Sociologie, Istorie, Studii de securitate, Instituții și Politici publice, Uniunea Europeană, Smart Books și alte câteva. Cu rare excepții sunt doar autori români, aproximativ 100 de titluri/ an.

Ficțiune am publicat încă de la început. Chiar și poezie. Apoi am renunțat la poezie, deși nu știu exact de ce, așa ne-a dus drumul. Dar autorii români au avut întotdeauna un loc important la Tritonic. La începutul anilor 2000, am început un puternic program de traduceri, dar după 2008, puternic zdruncinați de criza economică, am revenit în forță la autorii români.

Edităm ficțiune de gen pe trei cărări principale: SF & Fantasy, Mystery & Thriller și Romance. Din 2015 valul de autori Tritonic, consacrați și debutanți, a lansat peste 50 de volume noi, povestiri, romane individuale sau serii.

Tot interviul poate fi citit pe Invervio.ro.

Recenzie la romanul „Patimile doamnei ministru”

Recenzia a apărut în Evenimentul Zilei, joi 23 februarie 2017 și a fost scrisă de Felix Mihai Badea, sub titlul: SUSPANS cu GEORGE ARION. Patimile doamnei ministru.

SUSPANS cu GEORGE ARION. Patimile doamnei ministru

În „Patimile doamnei ministru”, Bogdan Hrib îl readuce la rampă pe eroul său favorit, Stelian Munteanu. Jurnalist sagace, editor mai mult sau mai puțin păgubos, acest personaj are darul de a se trezi implicat în diverse afaceri tenebroase, la rezolvarea cărora își dă concursul.

L-am urmărit cu plăcere în „Filiera grecească”, „Blestemul manuscrisului”, „Ucideți generalul”, „Ultima fotografie.” La cea de-a cincea sa apariție, Stelian Munteanu se prezintă la fel de supărat pe viața care îi joacă diverse feste, dar și la fel de tenace în rezolvarea unui caz încâlcit. De data aceasta, este atras cu greu într-un iureș de întâmplări palpitante. Ele încep cu descoperirea unui român împușcat la porțile „orașului liber” Christiania din Copenhaga. Moartea bărbatului, un fost securist, seamănă cu o execuție. Dar cine a dorit suprimarea bătrânului aciuit printre pașnicii locuitori ai acelei zone?

Citește toată recenzia în ziarul online Evenimentul Zilei.

« Older posts Newer posts »

© 2018 Bogdan HRIB

Theme by Anders NorenUp ↑